1Deoarece mulți au pus mâna să alcătuiască o istorisire despre faptele crezute deplin între noi,
2după cum ni le ‐au încredințat cei ce de la început au fost martori cu ochii și slujitori ai cuvântului,
3mi s‐a părut și mie bine, după ce am urmărit cu de‐amănuntul toate de la început, să ți‐ le scriu pe rând, preaalesule Teofile,
4ca să cunoști lămurit temeinicia cuvintelor în care ai fost învățat.
5În zilele lui Irod, împăratul Iudeei, era un preot oarecare cu numele Zaharia, din ceata lui Abia; și el avea o nevastă dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisaveta.
6Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând în toate poruncile și hotărârile Domnului fără vină.
7Și n‐aveau copil deoarece Elisaveta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor.
8Și a fost așa: Pe când slujea el ca preot în rândul cetei sale înaintea lui Dumnezeu,
9după obiceiul preoției, i‐a căzut sorțul ca să tămâieze după ce a intrat în Templul Domnului.
10Și toată mulțimea poporului se ruga afară în ceasul tămâiei.
11Și un înger al Domnului i s‐a arătat stând la dreapta altarului tămâiei.
12Și Zaharia s‐a tulburat când l ‐a văzut și a căzut teamă peste el.
13Dar îngerul i‐a zis: Nu te teme, Zahario: pentru că cererea ta a fost ascultată și nevastă‐ta Elisaveta îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Ioan.
14Și vei avea bucurie și veselie și mulți se vor bucura de nașterea lui.
15Căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea vin și băutură tare și va fi plin de Duhul Sfânt chiar din pântecele mamei sale.
16Și va întoarce pe mulți din copiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor.
17Și el va merge înaintea lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților spre copii și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea drepților; ca să gătească Domnului un popor bine pregătit pentru el.
18Și Zaharia a zis îngerului: După ce voi cunoaște aceasta? Căci eu sunt bătrân și nevastă‐mea înaintată în zilele ei.
19Și îngerul a răspuns și i‐a zis: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu și am fost trimis să‐ți vorbesc și să‐ți aduc aceste vești bune.
20Și iată, vei fi fără grai și neputând să vorbești, până în ziua când vor fi acestea, pentru că n‐ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor potrivită.
21Și poporul aștepta pe Zaharia și se mirau de întârzierea lui în Templu.
22Dar după ce a ieșit, nu putea să le vorbească și au cunoscut că văzuse o vedenie în Templu. Și le făcea semne și a rămas mut.
23Și a fost așa: Când s‐au împlinit zilele slujbei lui, a plecat la casa lui.
24Și după aceste zile Elisaveta, nevasta lui, a zămislit și s‐a ascuns cinci luni, zicând:
25Astfel mi‐a făcut Domnul în zilele în care s‐a uitat la mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.
26Dar în luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis de la Dumnezeu într‐o cetate a Galileei cu numele Nazaret,
27la o fecioară logodită cu un bărbat cu numele Iosif, din casa lui David; și numele fecioarei era Maria.
28Și îngerul a intrat la ea și a zis: Bucură‐te, cea căreia i s‐a făcut mare har; Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei.
29Dar ea s‐a tulburat de cuvântul lui și se gândea în sine ce fel de urare să fie aceasta.
30Și îngerul i‐a zis: Nu te teme, Mario, căci ai aflat har la Dumnezeu.
31Și iată, vei zămisli în pântece și vei naște un fiu și‐i vei pune numele Isus.
32El va fi mare și se va chema Fiul Celui Preaînalt: și Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al lui David, tatăl său.
33Și va împărăți peste casa lui Iacov în veac și Împărăția lui nu va avea sfârșit.
34Și Maria a zis îngerului: Cum va fi aceasta, pentru că eu nu cunosc bărbat?
35Și îngerul a răspuns și i‐a zis: Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri: de aceea și ce se va naște se va chema sfânt, Fiul lui Dumnezeu.
36Și iată, Elisaveta, rudenia ta, și ea a zămislit un fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă:
37Căci nicio vorbă de la Dumnezeu nu va fi fără putere.
38Și Maria a zis: Iată roaba Domnului; fie‐mi după cuvântul tău. Și îngerul a plecat de la ea.
39Și Maria s‐a sculat în zilele acelea și s‐a dus cu grabă în ținutul muntos, într‐o cetate a lui Iuda,
40și a intrat în casa lui Zaharia și a urat Elisavetei.
41Și a fost așa: Când a auzit Elisaveta urarea Mariei, i‐a săltat pruncul în pântece; și Elisaveta s‐a umplut de Duhul Sfânt,
42și a strigat cu glas mare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.
43Și de unde pentru mine aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu?
44Căci iată, cum a venit glasul urării tale în urechile mele, pruncul mi‐a săltat cu bucurie în pântece.
45Și fericită este cea care a crezut, căci va fi o împlinire a celor vorbite ei de Domnul.
46Și Maria a zis: Sufletul meu mărește pe Domnul,
47și duhul meu s‐a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
48Căci a căutat spre smerenia roabei sale, căci iată, de acum toate neamurile mă vor ferici.
49Căci Cel puternic mi‐a făcut mari lucruri și numele lui este sfânt.
50Și mila lui este în neamuri și neamuri peste cei ce se tem de el.
51A arătat tărie cu brațul său, a risipit pe cei mândri în gândul inimii lor.
52A dat jos pe cei puternici de pe scaunul lor de domnie și a înălțat pe cei smeriți.
53Pe cei flămânzi i‐a umplut de bunătăți și pe cei bogați i‐a scos afară fără nimic.
54A sprijinit pe Israel, sluijtorul său, ca să‐și aducă aminte de milă,
55precum a vorbit către părinții noștri, față de Avraam și seminței lui în veac.
56Și Maria a rămas cu ea ca la trei luni și s‐a întors acasă.
57Și Elisavetei i s‐a împlinit vremea să nască și a născut un fiu.
58Și cei dimprejur și rudele ei au auzit că Domnul și‐a mărit îndurarea față de ea și se bucurau cu ea.
59Și a fost așa: În ziua a opta au venit să taie împrejur pe copil și voiau să‐l cheme după numele tatălui său Zaharia.
60Și mama lui a răspuns și a zis: Nu,, ci se va chema Ioan.
61Și i‐au zis: Nimeni nu este din rudenia ta care se cheamă cu acest nume.
62Și făceau semne tatălui său cum ar voi să fie chemat.
63Și a cerut o tăbliță de scris, și a scris zicând: Ioan este numele lui. Și toți s‐au mirat.
64Și i s‐a deschis gura îndată și limba lui s‐a dezlegat și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu.
65Și a fost teamă peste toți cei ce locuiau împrejurul lor: și toate graiurile acestea erau vorbite de unii la alții în tot ținutul muntos al Iudeei.
66Și toți care le‐au auzit, le puneau în inima lor zicând: Ce va fi, dar, copilul acesta? Căci mâna Domnului era cu el.
67Și Zaharia, tatăl său, s‐a umplut de Duhul Sfânt și a prorocit zicând:
68Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat și a făcut răscumpărare pentru poporul său,
69și ne‐a ridicat un corn de mântuire în casa lui David, slujitorul său,
70(precum a vorbit prin gura sfinților proroci ai săi care au fost din veac),
71mântuire de vrăjmașii noștri și din mâna tuturor celor ce ne urăsc;
72ca să facă milă cu părinții noștri și să‐și aducă aminte de legământul său cel sfânt,
73de jurământul pe care l‐a jurat lui Avraam tatăl nostru,
74ca să ne dea ca, după ce vom fi scăpați din mâna vrăjmașilor noștri, să‐i slujim fără temere,
75în sfințenie și dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre.
76Dar și tu, copile, vei fi chemat proroc al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea feței Domnului ca să‐i pregătești căile,
77ca să dai cunoștința mântuirii poporului său, în iertarea păcatelor lor,
78prin mila duioasă a Dumnezeului nostru, cu care ne‐a cercetat Răsăritul din înălțime,
79ca să lumineze peste cei ce șed în întuneric și în umbra morții; ca să ne îndrepte picioarele pe calea păcii.
80Iar copilul creștea și se întărea în duh și era în pustii până în ziua arătării sale către Israel.