1Să nu vă faceți idoli și să nu vă ridicați chip cioplit, nici stâlp și să nu puneți piatră cu chipuri în țara voastră ca să vă plecați înaintea ei, căci eu, eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
2Să păziți sabatele mele și să cinstiți locașul meu cel sfințit. Eu sunt Domnul.
3Dacă veți umbla în orânduirile mele și veți ținea poruncile mele și le veți face,
4atunci vă voi da ploile voastre la vremea lor și pământul își va da rodul și pomul câmpului își va da rodul.
5Și treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor și culesul viilor va ajunge până la semănat și vă veți mânca pâinea cu saț și veți locui fără temere în țara voastră.
6Și voi da pace în țară, și vă veți culca și nimeni nu vă va spăimânta și voi pierde viețuitoarele sălbatice din țară și sabia nu va trece prin țara voastră.
7Și veți urmări pe vrăjmașii voștri și vor cădea de sabie înaintea voastră.
8Și cinci din voi vor urmări o sută și o sută din voi vor urmări zece mii și vrăjmașii voștri vor cădea de sabie înaintea voastră.
9Și îmi voi întoarce fața spre voi și vă voi face să creșteți și vă voi înmulți și voi întări legământul meu cu voi.
10Și veți mânca bucate vechi și veți scoate afară pe cele vechi dinaintea celor noi.
11Și voi pune locașul meu între voi și sufletul meu nu vă va urî.
12Și voi umbla între voi și voi fi Dumnezeul vostru și veți fi poporul meu.
13Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru, care v‐am scos din țara Egiptului, ca să nu fiți robii lor și am rupt legăturile jugului vostru și v‐am făcut să umblați cu capul ridicat.
14Și dacă nu mă veți asculta și nu veți face toate aceste porunci;
15și dacă veți lepăda așezămintele mele și dacă sufletul vostru va urî judecățile mele și nu veți face toate poruncile mele și veți rupe legământul meu;
16vă voi face și eu aceasta: voi atârna peste voi spaimă, lingoare și friguri, care vă vor topi ochii și vă vor face sufletul să lâncezească; și vă veți semăna sămânța în zădar, căci o vor mânca vrăjmașii voștri.
17Și îmi voi pune fața împotriva voastră și veți fi bătuți dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc vor domni peste voi și veți fugi când nimeni nu vă va urmări.
18Și dacă și după acestea nu veți asculta de mine, vă voi pedepsi de șapte ori mai mult pentru păcatele voastre.
19Și voi sfărâma mândria puterii voastre și voi face cerurile voastre ca fierul și pământul vostru ca arama.
20Și tăria voastră se va cheltui în zadar și pământul vostru nu‐și va da venitul și pomii pământului nu‐și vor da rodul.
21Și dacă veți umbla împotriva mea și nu veți voi să ascultați de mine, voi aduce peste voi de șapte ori mai multe răni după păcatele voastre.
22Și voi trimite viețuitoarele câmpului printre voi și vă vor prăda de copiii voștri și vă vor pierde dobitoacele și vă vor împuțina și căile voastre vor fi pustii.
23Și dacă prin acestea nu vă veți lăsa îndreptați de mine, ci veți umbla împotriva mea,
24atunci voi umbla și eu împotriva voastră și vă voi bate, da, și eu, înșeptit pentru păcatele voastre.
25Și voi aduce asupra voastră sabie care va răzbuna cu răzbunarea legământului; și vă veți strânge în cetățile voastre și voi trimite ciuma printre voi și veți fi dați în mâna vrăjmașului.
26Când voi frânge toiagul pâinii voastre, zece femei vor coace pâinea voastră într‐un singur cuptor și vă vor da iarăși pâinea voastră cu cumpănă; și veți mânca și nu vă veți sătura.
27Și dacă cu aceasta nu veți asculta de mine, ci veți umbla împotriva mea,
28atunci voi umbla și eu cu furie împotriva voastră și eu, da, vă voi pedepsi înșeptit pentru păcatele voastre.
29Și veți mânca și carnea fiilor voștri și veți mânca și carnea fetelor voastre.
30Și vă voi sfărâma înălțimile și vă voi tăia stâlpii soarelui și voi arunca trupurile voastre moarte peste trupurile idolilor voștri și sufletul meu vă va urî.
31Și voi face cetățile voastre pustii și voi pustii locașurile voastre cele sfinte și nu voi mirosi mirosurile plăcute ale voastre.
32Și voi pustii țara și vrăjmașii voștri care locuiesc în ea se vor mira de ea.
33Și pe voi, vă voi risipi între neamuri și voi scoate sabia după voi și țara voastră va fi o pustie și cetățile voastre o pustietate.
34Atunci țara se va bucura de sabatele ei, în toate zilele pustiirii, când veți fi în țara vrăjmașilor voștri; atunci țara se va odihni și se va bucura de sabatele ei.
35În toate zilele pustiirii va avea odihna cu care nu s‐a odihnit în sabatele voastre când locuiați în ea.
36Și celor ce vor rămânea dintre voi, le voi trimite leșin în inimă în țările vrăjmașilor lor, și sunetul unei frunze ce se mișcă îi va urmări și vor fugi ca fugind de sabie și vor cădea când nimeni nu‐i va urmări:
37și se vor împiedeca unul de altul, ca dinaintea sabiei, când nimeni nu‐i va urmări și nu veți avea putere să stați înaintea vrăjmașilor vostri.
38Și veți fi pierduți printre neamuri și țara vrăjmașilor voștri vă va mânca.
39Și cei ce vor rămânea din voi se vor pierde prin nelegiuirea lor în țările vrăjmașilor voștri; și se vor pierde în nelegiuirile părinților lor, cu ei.
40Și vor mărturisi nelegiuirea lor și nelegiuirea părinților lor, în necredincioșia lor prin care au fost necredincioși împotriva mea
41și din pricină că au umblat împotriva mea, am umblat și eu împotriva lor și i‐am adus în țara vrăjmașilor lor. Dacă atunci inima lor netăiată împrejur se va smeri și vor primi atunci pedeapsa nelegiuirii lor,
42atunci îmi voi aduce aminte de legământul meu cu Iacov și de legământul meu cu Isaac; și îmi voi aduce aminte de legământul meu cu Avraam și îmi voi aduce aminte de țară.
43Și țara va fi părăsită de ei și se va bucura de sabatele ei când va fi pustiită, ei nemaifiind; și vor primi pedeapsa nelegiuirii lor: pentru că, da, pentru că au lepădat judecățile mele, și sufletul lor a urât orânduirile mele.
44Și chiar atunci, când vor fi în țara vrăjmașilor lor, nu‐i voi lepăda și nu‐i voi urî ca să‐i nimicesc de tot și să stric legământul meu cu ei, căci eu sunt Domnul Dumnezeul lor.
45Și îmi voi aduce aminte pentru ei de legământul strămoșilor lor, pe care i‐am scos din țara Egiptului înaintea ochilor neamurilor, ca să fiu Dumnezeul lor. Eu sunt Domnul.
46Acestea sunt așezămintele și judecățile și legile, pe care le‐a așezat Domnul între sine și copiii lui Israel pe muntele Sinai prin Moise.