1Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
2Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Sărbătorile hotărâte ale Domnului pe care le veți vesti să fie adunări sfinte. Acestea sunt sărbătorile hotărâte ale mele.
3Șase zile să se lucreze, dar a șaptea zi să fie un sabat de odihnă o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru: este un sabat pentru Domnul în toate locuințele voastre.
4Acestea sunt sărbătorile hotărâte ale Domnului, adunări sfinte pe care să le vestiți la sorocul lor hotărât.
5În luna întâi, la patrusprezece ale lunii, între cele două seri, sunt paștile Domnului.
6Și în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea azimilor pentru Domnul: șapte zile să mâncați azimi.
7În ziua întâi va fi o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă.
8Și să aduceți Domnului șapte zile o jertfă arsă cu foc; în ziua a șaptea este o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă.
9Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
10Vorbește copiilor lui Israel și spune‐le: Când veți intra în țara pe care v‐o dau și veți secera secerișul ei, atunci să aduceți la preot un snop din pârga secerișului vostru.
11Și el va legăna snopul înaintea Domnului ca să fie primit pentru voi; preotul îl va legăna a doua zi după sabat.
12Și în ziua când veți legăna acest snop să aduceți un miel fără cusur de un an ca ardere de tot Domnului
13și darul lui de mâncare: două zecimi de floarea făinii frământată cu untdelemn, ca jertfă arsă cu foc pentru Domnul, miros plăcut, și darul lui de băutură de vin a patra parte dintr‐un hin.
14Și să nu mâncați pâine și grăunțe prăjite și grăunțe în spice, până în ziua când veți fi adus darul Dumnezeului vostru: este o orânduire în veac în neamurile voastre în toate locuințele voastre.
15Și de a doua zi după sabat, de la ziua când ați adus snopul darului legănat, să vă numărați șapte sabate; să fie întregi;
16să numărați cincizeci de zile până la a doua zi după sabatul al șaptelea; și să aduceți un nou dar de mâncare Domnului.
17Să aduceți din locuințele voastre două pâini ca dar legănat din două zecimi de floarea făinii; să fie coapte cu aluat ca pârgă pentru Domnul.
18Și să aduceți cu pâinea șapte miei de câte un an fără cusur și un vițel din cireadă și doi berbeci; ei vor fi ardere de tot pentru Domnul cu darul lor de mâncare și darurile lor de băutură, o jertfă arsă cu foc, miros plăcut Domnului.
19Și să jertfiți un țap din capre ca jertfă pentru păcat și doi miei de un an ca jertfă de pace.
20Și preotul să le legene cu pâinea celor dintâi roade ca dar legănat înaintea Domnului cu cei doi miei; să fie sfinte pentru Domnul, pentru preot.
21Și să faceți vestire în aceeași zi, să vă fie o adunare sfântă: să nu faceți niciun lucru de muncă: este o orânduire în veac în toate locuințele voastre în neamurile voastre.
22Și când veți strânge secerișul pământului vostru, să nu seceri de tot laturile ogorului tău și să nu strângi spicele căzute din secerișul tău: să le lași săracului și străinului de loc: Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
23Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
24Vorbește copiilor lui Israel zicând: În luna a șaptea, la întâi a lunii, să fie o odihnă pentru voi, o amintire cu sunet de trâmbiță, o adunare sfântă.
25Să nu faceți niciun lucru de muncă și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului.
26Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
27Și la zece a acestei luni a șaptea este ziua ispășirii; să vă fie o adunare sfântă; și să vă amărâți sufletele și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului.
28Și să nu faceți niciun lucru în ziua aceea: căci este o zi de ispășire, ca să facă ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru.
29Căci orice suflet care nu se va amărî în ziua aceea va fi stârpit din poporul său.
30Și orice suflet care va face vreun lucru în ziua aceasta, sufletul acela îl voi pierde din poporul său.
31Să nu faceți nicio muncă; este o orânduire în veac în neamurile voastre în toate locuințele voastre.
32Să vă fie un sabat de odihnă și să vă amărâți sufletele. La nouă ale lunii, seara, din seară până în seară, să țineți sabatul vostru.
33Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
34Vorbește copiilor lui Israel zicând: În ziua a cincisprezecea a lunii acesteia a șaptea este sărbătoarea colibelor pentru Domnul șapte zile.
35În ziua întâi să fie o adunare sfântă; să nu faceți niciun lucru de muncă.
36Șapte zile să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului; în ziua a opta să vă fie o adunare sfântă și să aduceți o jertfă arsă cu foc Domnului; este o adunare de sărbătoare; să nu faceți niciun lucru de muncă.
37Acestea sunt sărbătorile hotărâte ale Domnului pe care le veți vesti ca adunări sfinte spre a aduce jertfă arsă cu foc Domnului, ardere de tot și un dar de mâncare, jertfă și daruri de băutură, fiecare lucru la ziua sa,
38afară de sabatele Domnului și afară de darurile voastre și afară de toate juruințele voastre și afară de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le dați Domnului.
39Dar în ziua a cincisprezecea a lunii a șaptea, după ce veți fi strâns roadele pământului, să țineți sărbătoarea Domnului șapte zile; în ziua întâi să fie o odihnă și a opta zi să fie o odihnă.
40Și în ziua întâi să vă luați rod dintr‐un pom frumos, ramuri de finic și crăci de copaci tufoși și sălcii de pârâu și să vă bucurați înaintea Domnului Dumnezeului vostru șapte zile.
41Și să țineți sărbătoarea ca sărbătoare pentru Domnul șapte zile în an: este o orânduire în veac în neamurile voastre; s‐o țineți în luna a șaptea.
42Să locuiți în colibe șapte zile; toți băștinașii din Israel să locuiască în colibe,
43ca neamurile voastre să știe că am făcut pe copiii lui Israel să locuiască în colibe când i‐am scos din țara Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
44Și Moise a spus copiilor lui Israel sărbătorile Domnului.