1Adu‐ți aminte, Doamne, ce a venit peste noi. Privește și vezi ocara noastră.
2Moștenirea noastră s‐a întors la alții, casele noastre la străini.
3Suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt văduve.
4Am băut apa noastră pe bani. Lemnul nostru ne vine pe preț.
5Urmăritorii noștri sunt pe grumajii noștri. Ne ostenim, n‐avem odihnă.
6Am dat mâna egiptenilor și asirienilor ca să ne îndestulăm de pâine.
7Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt și noi am purtat nelegiuirile lor.
8Slugile stăpânesc peste noi; nu este cine să ne scape din mâna lor.
9Ne câștigăm pâinea cu primejdia vieților noastre, de teama sabiei pustiei.
10Pielea noastră este neagră ca un cuptor de aprinderea foamei.
11Au răpit femeile în Sion, fecioarele în cetățile lui Iuda.
12Mai marii au fost spânzurați de mâna lor. Fețele bătrânilor n‐au fost cinstite,
13tinerii au purtat pietrele de moară și copiii s‐au poticnit sub lemne.
14Bătrânii au încetat de la poartă, tinerii de la muzica lor.
15A încetat bucuria inimii noastre: jocul nostru s‐a prefăcut în jale.
16Cununa a căzut de pe capul nostru. Vai de noi, căci am păcătuit!
17Pentru aceasta ne este bolnavă inima, pentru aceasta ni s‐au întunecat ochii,
18pentru muntele Sionului care este pustiu. Umblă șacalii pe el.
19Doamne, tu rămâi în veac. Scaunul tău de domnie este din neam în neam.
20De ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atâta vreme?
21Întoarce‐ne, Doamne, la tine și ne vom întoarce; înnoiește‐ne zilele ca mai înainte.
22Dar ne‐ai lepădat cu totul: te‐ai mâniat foarte mult pe noi.