1Eu sunt omul care a văzut suferința sub nuiaua mâniei sale.
2El m‐a povățuit și m‐a făcut să umblu în întuneric și nu în lumină;
3cu adevărat, împotriva mea își întoarce mâna iarăși și iarăși toată ziua.
4El mi‐a învechit carnea și pielea; mi‐a sfărâmat oasele.
5A zidit împotriva mea și m‐a înconjurat cu fiere și chin.
6M‐a pus în locuri întunecoase, ca pe cei morți de demult.
7M‐a îngrădit ca să nu ies, mi‐a îngreuiat lanțul.
8Da, când strig și cer ajutor, el îmi închide rugăciunea.
9Mi‐a îngrădit căile cu pietre cioplite, mi‐a strâmbat cărările.
10El este pentru mine ca un urs la pândă, ca un leu în locuri ascunse.
11Mi‐a abătut căile și m‐a sfâșiat; m‐a făcut pustiu.
12Și‐a întins arcul și m‐a pus țintă săgeții.
13A înfipt săgețile tolbei sale în rărunchii mei.
14Am ajuns de râs la tot poporul meu și cântecul lor toată ziua.
15M‐a săturat de amărăciune, m‐a adăpat cu pelin.
16Mi‐a zdrobit și dinții cu pietre din prund; m‐a acoperit cu cenușă.
17Și mi‐ai depărtat sufletul de pace, am uitat fericirea.
18Și am zis: Mi s‐a pierdut încrederea și așteptarea mea de la Domnul.
19Adu‐ți aminte de strâmtorarea mea și de mâhnirea mea, pelinul și otrava!
20Sufletul meu își aduce aminte de ele încă și este încovoiat înăuntrul meu. —
21De aceasta îmi aduc aminte în inimă, de aceea am nădejde:
22sunt îndurările Domnului că n‐am fost stinși de tot, căci milele sale nu s‐au istovit.
23Ele sunt noi în fiecare dimineață; mare este credincioșia ta!
24Domnul este partea mea, zice sufletul meu; de aceea voi nădăjdui în el.
25Domnul este bun pentru cei ce‐l așteaptă, pentru sufletul care‐l caută.
26Bine este ca omul să nădăjduiască și să aștepte în liniște mântuirea Domnului.
27Bine este pentru om să poarte jugul în tinerețea sa,
28să șadă singur și să tacă, pentru că l‐a pus peste el.
29Să‐și pună gura în țărână; poate este nădejde.
30Să‐și dea obrazul celui ce‐l lovește, să se sature de ocară.
31Căci Domnul nu va lepăda în veac;
32căci deși întristează, totuși va avea milă, după mulțimea îndurărilor sale.
33Căci nu strâmtorează bucuros, nici nu întristează pe copiii oamenilor.
34Să fie călcați în picioare toți cei încătușați ai pământului,
35să se abată dreptul omului înaintea feței Celui Preaînalt,
36să se sucească dreptul unui om, nu vede oare Domnul?
37Cine zice și se face, când Domnul nu poruncește?
38Oare răul și binele nu ies din gura Celui Preaînalt?
39De ce deci se plânge omul cel viu, omul pentru pedeapsa păcatelor sale?
40Să ne cercetăm căile noastre și să le cercăm și să ne întoarcem la Domnul.
41Să ne înălțăm inima cu mâinile la Dumnezeu în ceruri:
42Am păcătuit, ne‐am răzvrătit; tu n‐ai iertat.
43Te‐ai învelit cu mânia și ne‐ai urmărit; ai omorât, n‐ai avut milă.
44Te‐ai învelit cu un nor ca să nu străbată la tine rugăciunea.
45Ne‐ai făcut ca un gunoi și lepădătură în mijlocul popoarelor.
46Toți vrăjmașii noștri și‐au deschis gura larg împotriva noastră.
47Frica și groapa au venit peste noi, pustiirea și nimicirea.
48Ochiul meu varsă râuri de apă pentru nimicirea fiicei poporului meu.
49Ochiul meu lăcrimează și nu se oprește și n‐are odihnă,
50până când Domnul se va uita și va privi din ceruri.
51Ochiul meu îmi întristează sufletul pentru toate fiicele cetății mele.
52Cei ce sunt vrăjmașii mei fără cuvânt m‐au urmărit aprig ca pe o pasăre.
53Mi‐au pierdut viața în temniță și au aruncat o piatră peste mine.
54S‐au vărsat ape peste capul meu. Am zis: Sunt pierdut!
55Eu am chemat numele tău, Doamne, din temnița cea mai adâncă.
56Tu ai auzit glasul meu; nu‐ți ascunde urechea de suspinarea mea, de strigarea mea.
57Te‐ai apropiat în ziua când te‐am chemat. Ai zis: Nu te teme.
58Doamne, tu ai apărat pricinile sufletului meu; mi‐ai răscumpărat viața.
59Doamne, ai văzut nedreptatea mea; judecă‐mi pricina.
60Ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile lor împotriva mea,
61ai auzit, Doamne, ocara lor și toate uneltirile lor împotriva mea,
62buzele celor ce s‐au sculat împotriva mea și închipuirea lor împotriva mea toată ziua.
63Privește când șed și când se scoală ei; eu sunt cântecul lor.
64Răsplătește‐le, Doamne, după lucrul mâinilor lor.
65Dă‐le o învelitoare de inimă, blestemul lor asupra‐le!
66Urmărește‐i cu mânie și stârpește‐i de sub cerurile Domnului.