1Și Îngerul Domnului s‐a suit din Ghilgal la Bochim și a zis: Eu v‐am scos din Egipt și v‐am adus în țara, pe care am jurat‐o părinților voștri și am zis: Nu voi călca legământul meu cu voi în veac.
2Și voi să nu faceți legământ cu locuitorii țării acesteia și să le sfărâmați altarele, dar n‐ați ascultat de glasul meu. Pentru ce ați făcut aceasta?
3De aceea și cu am zis: Nu‐i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi în coaste și dumnezeii lor vă vor fi o cursă.
4Și a fost așa: când a vorbit Îngerul Domnului cuvintele acestea către toți copiii lui Israel, poporul și‐a înălțat glasul și a plâns.
5Și au pus numele locului aceluia Bochim și au jertfit acolo Domnului.
6Și Iosua a dat drumul poporului și copiii lui Israel s‐au dus fiecare la moștenirea sa ca să stăpânească țara.
7Și poporul a slujit Domnului în toate zilele lui losua și în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‐au lungit după Iosua, care văzuseră toate faptele mari ale Domnului, pe care le făcuse el pentru Israel.
8Și Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit, de o sută zece ani.
9Și l‐au înmormântat în hotarul moștenirii sale în Timnat‐Heres, în ținutul muntos al lui Efraim în partea de miazănoapte a muntelui Gaaș.
10Și tot neamul acela a fost adăugat la părinții săi. Și s‐a sculat după ei un alt neam, care nu cunoștea pe Domnul nici faptele pe care le făcuse el pentru Israel.
11Și copiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit Baalilor.
12Și au părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților lor, care‐i scosese din țara Egiptului, și au umblat după alți dumnezei, din dumnezeii popoarelor care erau în jurul lor și s‐au plecat lor și au mâniat pe Domnul.
13Și au părăsit pe Domnul și au slujit lui Baal și Astarteelor.
14Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și i‐a dat în mâinile prădătorilor, care i‐au prădat și i‐au vândut în mâinile vrăjmașilor lor, de jur împrejur și n‐au mai putut să stea înaintea vrăjmașilor lor.
15Ori încotro ieșeau, mâna Domnului era împotriva lor spre rău, după cum vorbise Domnul și după cum li se jurase Domnul, și erau foarte strâmtorați.
16Și Domnul le‐a sculat judecători și i‐au mântuit din mâna prădătorilor lor.
17Dar n‐au ascultat nici de judecătorii lor, căci au curvit după alți dumnezei, și s‐au plecat lor; repede s‐au abătut din calea, pe care umblaseră părinții lor, ascultând poruncile Domnului; ei n‐au făcut așa.
18Și când le scula Domnul judecători, atunci Domnul era cu judecătorul și‐i mântuia din mâna vrăimașilor lor, în toate zilele judecătorului; căci Domnul se căia la suspinurile lor din pricina apăsătorilor și asupritorilor lor.
19Și era așa: când murea judecătorul, se întorceau înapoi și se stricau din nou mai mult decât părinții lor, umblând după alți dumnezei, ca să le slujească și să se plece lor: nu încetau de la faptele lor, nici de la calea lor cea îndărătnică.
20Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Israel și a zis: Pentru că neamul acesta a călcat legământul meu, pe care l‐am poruncit părinților lor, și n‐a ascultat de glasul meu,
21nici eu nu voi mai alunga dinaintea lor pe niciunul din neamurile, pe care le‐a lăsat Iosua când a murit;
22ca prin ele să încerc pe Israel, dacă vor păzi sau nu calea Domnului, ca să umble în ea, cum au păzit‐o părinții lor.
23Și Domnul a lăsat neamurile acestea fără să le alunge în grabă și nu le‐a dat în mâna lui Iosua.