1Și Samson s‐a pogorât la Timna și a văzut o femeie în Timna din fetele filistenilor.
2Și s‐a suit și a spus tatălui său și mamei sale, zicând: Am văzut o femeie în Timna din fetele filistenilor și acum luați‐mi‐o de nevastă.
3Și tatăl său și mamă‐sa au zis: Oare nu este între fetele fraților tăi și în tot poporul meu nicio femeie, de te duci să iei nevastă dintre filistenii cei netăiați împrejur? Și Samson a zis tatălui său: Pe ea ia‐mi‐o, căci îmi place.
4Și tatăl său și mamă‐sa nu știau că era de la Domnul, că el căuta prilej împotriva filistenilor. Și pe vremea aceea filistenii domneau peste Israel.
5Și Samson și tatăl său și mamă‐sa, s‐au pogorât la Timna. Și au venit la viile din Timna. Și iată un leu tânăr mugea împotriva lui.
6Și Duhul Domnului a venit peste el și el l‐a sfâșiat cum se sfâșie un ied, și nu era nimic în mâna lui. Și n‐a spus tatălui său nici mamei sale ce făcuse.
7Și s‐a pogorât și a vorbit cu femeia, și ea a fost bună în ochii lui Samson.
8Și s‐a întors după o vreme ca s‐o ia și s‐a abătut să vadă stârvul leului, și iată era un roi de albine în stârvul leului și miere.
9Și a luat‐o în mâinile sale și a mers și mânca mergând. Și a venit la tatăl său și la mama sa și le‐a dat și au mâncat, dar nu le‐a spus că scosese mierea din stârvul leului.
10Și tatăl său s‐a pogorât la femeie. Și Samson a făcut acolo un ospăț, căci așa făceau tinerii.
11Și a fost așa: când l‐au văzut ei, au luat treizeci de tovarăși și erau cu el.
12Și Samson le‐a zis: Să vă spun o cimilitură; dacă mi‐o veți tâlcui în cele șapte zile ale ospățului și o veți ghici, atunci vă voi da treizeci de cămăși subțiri și treizeci de schimburi de haine.
13Dar dacă nu veți putea să mi‐o tâlcuiți, să‐mi dați voi mie treizeci de cămăși subțiri și treizeci de schimburi de haine. Și i‐au zis: Spune cimilitura ta ca s‐o auzim.
14Și el le‐a zis: Din cel ce mănâncă a ieșit mâncare, și din cel tare a ieșit dulceață. Și n‐au putut să tâlcuiască cimilitura în trei zile.
15Și a fost așa: a șaptea zi au zis nevestei lui Samson: Înduplecă pe bărbatul tău, să ne tâlcuiască cimilitura, ca să nu te ardem cu foc, pe tine și casa tatălui tău. Oare ca să ne sărăciți ne‐ați chemat? Nu?
16Și nevasta lui Samson a plâns înaintea lui și a zis: Tu mă urăști și nu mă iubești. Ai pus o cimilitură copiilor poporului meu și nu mi‐ai tâlcuit‐o. Și el i‐a zis: Iată n‐am tâlcuit‐o, nici tatălui meu, nici mamei mele, și să ți‐o tâlcuiesc ție?
17Și ea a plâns înaintea lui șapte zile cât au avut ospățul. Și a fost așa: a șaptea zi el i‐a tâlcuit‐o, căci stăruia de el. Și ea a tâlcuit cimilitura copiilor poporului ei.
18Și în ziua a șaptea, mai înainte de apusul soarelui, bărbații cetății i‐au zis: Ce este mai dulce decât mierea? Și ce este mai tare decât un leu? Și el le‐a zis: Dacă n‐ați fi arat cu juncana mea, n‐ați fi ghicit cimilitura mea.
19Și Duhul Domnului a venit peste el și s‐a pogorât la Ascalon și a ucis dintre ei treizeci de bărbați și le‐a luat hainele și a dat veșmintele de schimb celor ce au ghicit cimilitura. Și mânia lui s‐a aprins și s‐a suit la casa tatălui său.
20Și nevasta lui Samson a fost a tovarășului său, pe care‐l făcuse prietenul său.