Jonah 4
1 Dar Iona s‐a supărat și s‐a aprins de mânie.
2 Și s‐a rugat Domnului și a zis: Te rog, Doamne, oare nu era aceasta zicerea mea, când eram încă în țara mea? De aceea, am căutat să fug în Tars, căci știam, că ești un Dumnezeu milos și îndurător, încet la mânie și plin de îndurare și te căiești de rău.
3 Și acum, Doamne, ia‐mi, te rog, viața de la mine; căci îmi este mai bine să mor decât să trăiesc.
4 Și Domnul a zis: Oare faci bine că te mânii?
5 Și Iona a ieșit din cetate și a șezut spre răsăritul cetății și acolo și‐a făcut o colibă și ședea sub ea la umbră, până să vadă ce are să se întâmple cu cetatea.
6 Și Domnul Dumnezeu a gătit un chicaion și l‐a făcut să crească peste Iona ca să‐i fie ca umbră deasupra capului, ca să‐l scape de întristarea sa. Și Iona s‐a bucurat de chicaion cu mare bucurie.
7 Dar Dumnezeu a pregătit un vierme la revărsatul zorilor dimineții următoare, care a lovit chicaionul și el s‐a uscat.
8 Și a fost așa: Când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt de răsărit arzător; și soarele bătea în capul lui Iona și el a leșinat și cerea în sine să moară și a zis: Mai bine îmi este să mor decât să trăiesc.
9 Și Dumnezeu a zis lui Iona: Oare faci bine că te mânii din pricina chicaionului? Și el a zis: Fac bine că mă mânii până la moarte.
10 Și Domnul a zis: Te‐ai îndurat de chicaion pentru care nu te‐ai ostenit, nici nu l‐ai făcut să crească; care într‐o noapte s‐a născut și într‐o noapte a pierit.
11 Și eu nu trebuia să mă îndur de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu deosebi dreapta lor de stânga lor, și multe vite?