1Și Iona s‐a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui,
2și a zis: Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul și el mi‐a răspuns; am strigat din pântecele Șeolului, și tu mi‐ai auzit glasul.
3Căci m‐ai aruncat în adânc, în inima mărilor și potopul m‐a înconjurat; toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
4Și am zis: Sunt lepădat dinaintea ochilor tăi; totuși iarăși voi privi spre templul cel sfânt al tău.
5Apele m‐au împresurat până la suflet; adâncul m‐a înconjurat; papura s‐a împletit împrejurul capului meu.
6M‐am coborât până la temeliile munților; zăvoarele pământului se trăseseră după mine în veac. Dar tu mi‐ai ridicat viața din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
7Pe când îmi lâncezea sufletul în mine, mi‐am adus aminte de Domnul: și rugăciunea mea a intrat la tine, în templul cel sfânt al tău.
8Cei ce se uită la deșertăciuni mincinoase își părăsesc îndurarea.
9Dar eu îți voi jertfi cu glas de mulțumire, voi împlini ce am juruit. Mântuirea este de la Domnul.
10Și Domnul a poruncit peștelui și a vărsat pe Iona pe uscat.