Jonah 2
1 Și Iona s‐a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui,
2 și a zis: Am strigat în strâmtorarea mea către Domnul și el mi‐a răspuns; am strigat din pântecele Șeolului, și tu mi‐ai auzit glasul.
3 Căci m‐ai aruncat în adânc, în inima mărilor și potopul m‐a înconjurat; toate valurile tale și talazurile tale au trecut peste mine.
4 Și am zis: Sunt lepădat dinaintea ochilor tăi; totuși iarăși voi privi spre templul cel sfânt al tău.
5 Apele m‐au împresurat până la suflet; adâncul m‐a înconjurat; papura s‐a împletit împrejurul capului meu.
6 M‐am coborât până la temeliile munților; zăvoarele pământului se trăseseră după mine în veac. Dar tu mi‐ai ridicat viața din groapă, Doamne Dumnezeul meu!
7 Pe când îmi lâncezea sufletul în mine, mi‐am adus aminte de Domnul: și rugăciunea mea a intrat la tine, în templul cel sfânt al tău.
8 Cei ce se uită la deșertăciuni mincinoase își părăsesc îndurarea.
9 Dar eu îți voi jertfi cu glas de mulțumire, voi împlini ce am juruit. Mântuirea este de la Domnul.
10 Și Domnul a poruncit peștelui și a vărsat pe Iona pe uscat.