1După acestea Isus umbla în Galileea; căci nu voia să umble în Iudeea, căci iudeii căutau să‐l omoare.
2Și sărbătoarea iudeilor, înfigerea corturilor, era aproape.
3Frații lui au zis deci către el: Mută‐te de aici și du‐te în Iudeea pentru ca și ucenicii tăi să vadă lucrările tale pe care le faci.
4Căci nimeni nu face ceva într‐ascuns și caută el însuși să fie cunoscut pe față. Dacă faci acestea, arată‐te pe tine însuți lumii.
5Căci nici frații lui nu credeau în el.
6Isus deci le zice: Vremea mea nu este încă, dar vremea voastră întotdeauna este gata.
7Lumea nu vă poate urî pe voi; dar pe mine mă urăște, căci eu mărturisesc despre ea, că lucrările ei sunt rele.
8Suiți‐vă voi la sărbătoare; eu nu mă sui încă la sărbătoarea aceasta, căci vremea mea încă nu s‐a împlinit.
9Și zicându‐le acestea, a rămas în Galileea.
10Iar după ce s‐au suit frații săi la sărbătoare, atunci s‐a suit și el, nu pe față, ci ca în ascuns.
11Iudeii deci îl căutau la sărbătoare și ziceau: Unde este acela?
12Și era cârtire multă despre el printre gloate. Unii ziceau că este bun; iar alții ziceau: Nu, ci amăgește gloata.
13Totuși nimeni nu vorbea de el pe față de frica iudeilor.
14Iar când a fost jumătatea sărbătorii, Isus s‐a suit în Templu și‐i învăța.
15Iudeii deci se minunau zicând: Cum știe acesta carte fără să fi învățat?
16Isus deci le‐a răspuns și a zis: Învățătura mea nu este a mea, ci a celui ce m‐a trimis.
17Dacă voiește cineva să facă voia lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă eu vorbesc de la mine însumi.
18Cine vorbește de la sine însuși caută slava sa; iar cine caută slava celui ce l‐a trimis, acesta este adevărat și în el nu este nedreptate.
19Oare nu v‐a dat Moise legea? Și nimeni dintre voi nu ține legea. De ce căutați să mă omorâți?
20Gloata a răspuns: Ai drac; cine caută să te omoare?
21Isus a răspuns și le‐a zis: O singură lucrare am făcut și toți vă minunați.
22Pentru aceasta Moise v‐a dat tăierea împrejur, (nu că este de la Moise, ci de la părinți) și tăiați împrejur pe om în Sabat.
23Dacă un om primește tăierea împrejur în Sabat pentru ca să nu fie călcată legea lui Moise, vă mâniați pe mine că am făcut sănătos pe un om întreg în Sabat?
24Nu judecați după vedere, ci judecați judecată dreaptă.
25Deci unii dintre cei din Ierusalim ziceau: Nu este oare acesta pe care‐l caută ei ca să‐l omoare?
26Și iată vorbește pe față și ei nu‐i zic nimic. Nu cumva cei mari au cunoscut cu adevărat că acesta este Hristosul?
27Dar noi știm pe acesta de unde este; iar când va veni Hristosul, nimeni nu știe de unde este.
28Isus deci pe când îi învăța în Templu, a strigat și a zis: Mă știți și pe mine și știți de unde sunt; și eu n‐am venit de la mine însumi, ci cel ce m‐a trimis este adevărat și voi nu‐l știți.
29Eu îl știu, căci de la el sunt și el m‐a trimis.
30Ei căutau deci ca să‐l prindă, dar nimeni n‐a pus mâna pe el căci nu‐i venise încă ceasul.
31Și mulți din gloată au crezut în el și ziceau: Hristosul, când va veni, nu cumva va face mai multe semne decât cele pe care le‐a făcut acesta?
32Fariseii au auzit gloata cârtind acestea despre el și mai marii preoților și fariseii au trimis slujitori ca să‐l prindă.
33Isus deci le‐a zis: Încă puțină vreme sunt cu voi și mă duc la cel ce m‐a trimis.
34Mă veți căuta și nu mă veți găsi și unde sunt eu voi nu puteți veni.
35Deci iudeii au zis între ei înșiși: Unde are să se ducă acesta că nu‐l vom găsi? Nu cumva are să se ducă la cei împrăștiați între greci și să învețe pe greci?
36Ce este cuvântul acesta pe care l‐a zis: Mă veți căuta și nu mă veți găsi și unde sunt eu voi nu puteți veni?
37Iar în cea din urmă zi, cea mare a sărbătorii, Isus sttătea și striga zicând: Dacă însetează cineva să vină la mine și să bea.
38Cine crede în mine, după cum a zis scriptura, din pântecele lui vor curge râuri de apă vie.
39Dar a zis aceasta despre Duhul pe care aveau să‐l primească cei ce au crezut în el. Căci Duhul nu era încă dat, căci Isus nu fusese încă proslăvit.
40Deci unii din gloată când au auzit cuvintele acestea, ziceau: Acesta este cu adevărat prorocul.
41Alții ziceau: Acesta este Hristosul. Iar unii ziceau: Nu cumva din Galileea vine Hristosul?
42Oare n‐a zis scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și de la Betleem, satul unde era David?
43Deci s‐a făcut dezbinare în gloată din pricina lui.
44Și unii dintre ei ar fi voit să‐l prindă dar niciunul n‐a pus mâinile pe el.
45Slujitorii deci au venit la mai marii preoților și la farisei și aceștia le‐au zis: Pentru ce nu l‐ați adus?
46Slujitorii au răspuns: Niciodată n‐a vorbit așa un om, cum vorbește omul acesta.
47Iar fariseii le‐au răspuns deci: Nu cumva și voi ați fost amăgiți?
48Nu cumva a crezut în el cineva dintre mai mari sau dintre farisei?
49Dar gloata aceasta, care nu cunoaște legea, sunt blestemați!
50Nicodim, cel ce venise mai înainte la el, unul din ei, le zice:
51Oare legea noastră judecă ea pe un om dacă nu va auzi mai întâi de la el și nu va cunoaște ce face?
52Ei au răspuns și i‐au zis: Nu cumva și tu ești din Galileea? Cercetează și vezi că din Galileea nu se ridică un proroc.
53Și fiecare s‐a dus la casa sa.