1Și între farisei era un om cu numele Nicodim, un mai mare al iudeilor.
2Acesta a venit la el noaptea și i‐a zis: Rabi, știm că ai venit învățător de la Dumnezeu, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3Isus a răspuns și i‐a zis: Adevărat îți spun, dacă nu se va naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.
4Nicodim îi zice: Cum poate să se nască un om când este bătrân? Nu cumva poate intra a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască.
5Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îți spun, dacă nu se naște cineva din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu.
6Ce este născut din carne este carne și ce este născut din Duhul, este duh.
7Nu te mira că ți‐am zis: Trebuie să vă nașteți din nou.
8Vântul suflă unde voiește și‐i auzi glasul, dar nu știi de unde vine și unde se duce; așa este oricine care este născut din Duhul.
9Nicodim a răspuns și i‐a zis: Cum pot să fie acestea?
10Isus a răspuns și i‐a zis: Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști acestea?
11Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră.
12Dacă v‐am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă spun cele cerești?
13Și nimeni nu s‐a suit în cer decât cel ce s‐a pogorât din cer, Fiul omului care este în cer.
14Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să fie înălțat Fiul omului,
15pentru ca oricine care crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
16Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul său Fiu născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică.
17Căci Dumnezeu n‐a trimis pe Fiul în lume ca să judece lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el.
18Cine crede în el nu este judecat, cine nu crede a și fost judecat, căci n‐a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu.
19Și aceasta este judecata, că lumina a venit în lume și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina; căci faptele lor erau rele.
20Căci oricine făptuiește rele, urăște lumina și nu vine la lumină, pentru ca faptele lui să nu fie mustrate.
21Iar cine face adevărul, vine la lumină, ca faptele lui să se arate, căci sunt săvârșite în Dumnezeu.
22După acestea Isus și ucenicii săi au venit în țara Iudeei și acolo petrecea vremea cu ei și boteza.
23Și boteza și Ioan în Enon aproape de Salim, căci erau multe ape acolo și veneau și erau botezați.
24Căci Ioan nu fusese încă aruncat în temniță.
25Din partea ucenicilor lui Ioan s‐a făcut deci o întrebare cu un iudeu despre curățire.
26Și au venit la Ioan și i‐au zis: Rabi, acela care era cu tine dincolo de Iordan, pentru care ai mărturisit tu, iată acesta botează și toți vin la el.
27Ioan a răspuns și a zis: Un om nu poate să ia nimic dacă nu‐i este dat din cer.
28Voi înșivă îmi sunteți martori că am spus: Nu sunt eu Hristosul! ci: Sunt trimis înaintea lui.
29Cine are mireasa este mire; iar prietenul mirelui care stă și‐l ascultă, se bucură cu bucurie de glasul mirelui. Deci această bucurie a mea este împlinită.
30El trebuie să crească, iar eu să scad.
31Cine vine de sus este deasupra tuturor; cine este de pe pământ este de pe pământ și vorbește de pe pământ. Cine vine din cer este deasupra tuturor.
32Ce a văzut și auzit, aceea mărturisește; și nimeni nu primește mărturia lui.
33Cine a primit mărturia lui, a pecetluit că Dumnezeu este iubitor de adevăr.
34Căci pe cine a trimis Dumnezeu vorbește vorbele lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură.
35Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate în mâna lui.
36Cine crede în Fiul, are viață veșnică; cine n‐ascultă de Fiul, nu va vedea viață, ci urgia lui Dumnezeu rămâne peste el.