John 14
1 Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în mine.
2 În casa Tatălui meu sunt multe locuințe; iar dacă n‐ar fi așa, v‐aș fi spus. Căci mă duc să vă pregătesc un loc.
3 Și dacă mă voi duce și vă voi pregăti un loc, iarăși vin și vă voi lua la mine însumi, pentru ca unde sunt eu, acolo să fiți și voi.
4 Și știți calea unde mă duc eu.
5 Toma îi zice: Doamne, nu știm unde te duci; cum știm calea?
6 Isus îi zice: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7 Dacă m‐ați fi cunoscut pe mine, ați fi știut și pe Tatăl meu; de acum înainte îl cunoașteți și l‐ați văzut.
8 Filip îi zice: Doamne, arată‐ne pe Tatăl și ne este îndeajuns.
9 Isus îi zice: De atâta vreme sunt cu voi și nu m‐ai cunoscut, Filipe? Cine m‐a văzut pe mine a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată‐ne pe Tatăl?
10 Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nu le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui.
11 Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐mă pentru înseși lucrările.
12 Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl.
13 Și orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14 Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
15 Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele.
16 Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi în veac,
17 pe Duhul adevărului, pe care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi.
18 Nu vă voi lăsa orfani, eu vin la voi.
19 Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voi mă vedeți pentru că eu trăiesc și voi veți trăi.
20 În ziua aceea veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi.
21 Cine are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.
22 Iuda, nu Iscarioteanul, îi zice: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii?
23 Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face o locuință la el.
24 Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântul pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis.
25 V‐am vorbit acestea rămânând încă la voi.
26 Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța tot și vă va aduce aminte tot ce v‐am zis eu.
27 Vă las pacea, vă dau pacea mea; nu vă dau cum dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte.
28 Ați auzit că v‐am zis: Mă duc și vin la voi. Dacă m‐ați fi iubit, v‐ați fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.
29 Și acum v‐am spus mai înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se va întâmpla.
30 Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii și n‐are nimic în mine,
31 dar ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și fac așa cum mi‐a poruncit Tatăl. Sculați‐vă, să plecăm de aici.