1Să nu vi se tulbure inima; credeți în Dumnezeu, credeți și în mine.
2În casa Tatălui meu sunt multe locuințe; iar dacă n‐ar fi așa, v‐aș fi spus. Căci mă duc să vă pregătesc un loc.
3Și dacă mă voi duce și vă voi pregăti un loc, iarăși vin și vă voi lua la mine însumi, pentru ca unde sunt eu, acolo să fiți și voi.
4Și știți calea unde mă duc eu.
5Toma îi zice: Doamne, nu știm unde te duci; cum știm calea?
6Isus îi zice: Eu sunt calea și adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
7Dacă m‐ați fi cunoscut pe mine, ați fi știut și pe Tatăl meu; de acum înainte îl cunoașteți și l‐ați văzut.
8Filip îi zice: Doamne, arată‐ne pe Tatăl și ne este îndeajuns.
9Isus îi zice: De atâta vreme sunt cu voi și nu m‐ai cunoscut, Filipe? Cine m‐a văzut pe mine a văzut pe Tatăl; cum zici tu: Arată‐ne pe Tatăl?
10Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le zic, nu le vorbesc de la mine însumi; ci Tatăl care rămâne în mine face lucrările lui.
11Credeți‐mă că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine; iar dacă nu, credeți‐mă pentru înseși lucrările.
12Adevărat, adevărat vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face mai mari decât acestea, căci eu mă duc la Tatăl.
13Și orice veți cere în numele meu, voi face, ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.
14Dacă veți cere ceva în numele meu, eu îl voi face.
15Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele.
16Și eu voi ruga pe Tatăl și vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi în veac,
17pe Duhul adevărului, pe care lumea nu‐l poate primi, pentru că nu‐l vede nici nu‐l cunoaște; voi îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și va fi în voi.
18Nu vă voi lăsa orfani, eu vin la voi.
19Încă puțin și lumea nu mă mai vede, dar voi mă vedeți pentru că eu trăiesc și voi veți trăi.
20În ziua aceea veți cunoaște că eu sunt în Tatăl meu și voi în mine și eu în voi.
21Cine are poruncile mele și le păzește, acela este cel ce mă iubește; iar cine mă iubește pe mine, va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi arăta lui.
22Iuda, nu Iscarioteanul, îi zice: Doamne, și ce s‐a întâmplat că ai de gând să te arăți nouă și nu lumii?
23Isus a răspuns și i‐a zis: Dacă mă iubește cineva, va păzi cuvântul meu și Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face o locuință la el.
24Cine nu mă iubește, nu păzește cuvintele mele; și cuvântul pe care‐l auziți nu este al meu, ci al Tatălui care m‐a trimis.
25V‐am vorbit acestea rămânând încă la voi.
26Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, el vă va învăța tot și vă va aduce aminte tot ce v‐am zis eu.
27Vă las pacea, vă dau pacea mea; nu vă dau cum dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să se înspăimânte.
28Ați auzit că v‐am zis: Mă duc și vin la voi. Dacă m‐ați fi iubit, v‐ați fi bucurat că mă duc la Tatăl, fiindcă Tatăl este mai mare decât mine.
29Și acum v‐am spus mai înainte de a se întâmpla, ca să credeți când se va întâmpla.
30Nu voi mai vorbi mult cu voi; căci vine stăpânitorul lumii și n‐are nimic în mine,
31dar ca să cunoască lumea că iubesc pe Tatăl și fac așa cum mi‐a poruncit Tatăl. Sculați‐vă, să plecăm de aici.