1Isus deci cu șase zile mai înainte de Paști a venit la Betania, unde era Lazăr, pe care îl sculase Isus dintre cei morți.
2I‐au făcut deci o cină acolo și Marta slujea iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă cu el.
3Maria deci a luat un litru de mir de nard adevărat foarte scump și a uns picioarele lui Isus și i‐a șters picioarele cu părul ei: și casa s‐a umplut de mirosul mirului.
4Și Iuda Iscarioteanul, al lui Simon, unul dintre ucenicii lui, care avea să‐l dea prins, zice:
5Pentru ce nu s‐a vândut acest mir cu trei sute de dinari și să se fi dat la săraci?
6Dar a zis aceasta nu pentru că avea grijă de săraci, ci pentru că era un hoț și având punga, îndepărta cele aruncate în ea.
7Deci Isus a zis: Las‐o; ea l‐a păstrat pentru ziua înmormântării mele.
8Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
9Deci gloată multă dintre iudei a aflat că este acolo și au venit nu numai pentru Isus, ci ca să vadă și pe Lazăr pe care îl sculase dintre cei morți.
10Și mai marii preoților s‐au sfătuit ca să omoare și pe Lazăr.
11Căci din pricina lui mulți plecau de la iudei și credeau în Isus.
12A doua zi gloată multă, care era venită la sărbătoare, când au auzit că Isus vine la Ierusalim,
13au luat ramuri de finici și i‐au ieșit în întâmpinare și strigau: Osana, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, împăratul lui Israel.
14Și Isus, găsind un măgar tânăr, a șezut pe el, după cum este scris:
15Nu te teme, fiica Sionului, iată Împăratul tău vine șezând pe mânzul măgăriței.
16Dar ucenicii săi n‐au înțeles acestea la început, ci când a fost proslăvit Isus, atunci și‐au adus aminte că acestea erau scrise pentru el și îi făcuseră acestea.
17Deci gloata care era cu el mărturisea că a chemat pe Lazăr din mormânt și l‐a sculat dintre cei morți.
18Pentru aceasta l‐a și întâmpinat gloata, căci a auzit că el făcuse semnul acesta.
19Deci fariseii au zis între ei înșiși: Vedeți că nu folosiți nimic; iată, lumea a plecat după el.
20Și erau niște greci dintre cei ce se suie ca să se închine la sărbătoare.
21Aceștia deci au venit la Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‐au rugat, zicând: Domnule, voim să vedem pe Isus.
22Filip vine și spune lui Andrei: Andrei și Filip vin și spun lui Isus.
23Iar Isus le răspunde zicând: A venit ceasul ca să fie proslăvit Fiul omului.
24Adevărat, adevărat vă spun, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu va muri, rămâne numai el, dar dacă va muri, aduce rod mult.
25Cine își iubește viața, o pierde și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică.
26Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; și unde sunt eu, acolo va fi și slujitorul meu; dacă‐mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum sufletul îmi este tulburat și ce să zic? Tată, scapă‐mă din ceasul acesta. Dar pentru aceasta am venit la ceasul acesta.
28Tată, proslăvește numele tău. Un glas a venit deci din cer: L‐am și proslăvit și iarăși îl voi proslăvi.
29Deci gloata care sta și a auzit, zicea: A fost tunet. Alții ziceau: Un înger i‐a vorbit.
30Isus a răspuns și a zis: Nu pentru mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31Acum este judecata lumii acesteia; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.
32Și eu îndată ce voi fi înălțat de pe pământ, voi trage pe toți la mine.
33Iar aceasta o zicea însemnând cu ce moarte avea să moară.
34Deci gloata i‐a răspuns: Noi am auzit din lege că Hristosul rămâne în veac și cum zici tu că Fiul omului trebuie să fie înălțat? Cine este acest Fiu al omului?
35Isus deci le‐a zis: Lumina este între voi încă puțină vreme. Umblați cât aveți lumina, ca să nu vă apuce întunericul; și cine umblă în întuneric nu știe încotro merge.
36Cât aveți lumina, credeți în lumină, ca să vă faceți fii ai luminii. Isus a vorbit acestea și a plecat și s‐a ascuns de ei.
37Dar deși făcuse atâtea semne înaintea lor, nu credeau în el,
38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia prorocul pe care l‐a zis: Doamne, cine a crezut ce a auzit de la noi? Și cui a fost descoperit brațul Domnului?
39De aceea nu puteau crede, căci Isaia a zis iarăși:
40Le‐a orbit ochii și le‐a învârtoșat inima ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă și eu îi voi vindeca.
41Isaia a zis acestea pentru că a văzut slava lui și a vorbit despre el.
42Totuși chiar dintre mai mari mulți au crezut în el, dar din pricina fariseilor nu‐l mărturiseau, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
43Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu.
44Și Isus a strigat și a zis: Cine crede în mine, nu crede în mine, ci în cel ce m‐a trimis pe mine.
45Și cine mă vede pe mine, vede pe cel ce m‐a trimis pe mine.
46Eu am venit lumină în lume, ca oricine care crede în mine să nu rămână în întuneric.
47Și dacă va auzi cineva cuvintele mele și nu le va păzi, eu nu‐l judec; căci n‐am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea.
48Cine mă disprețuește pe mine și nu primește cuvintele mele, are cine să‐l judece: cuvântul pe care l‐am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi.
49Căci eu n‐am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m‐a trimis, el însuși mi‐a dat poruncă ce să zic și ce să vorbesc.
50Și știu că porunca lui este viață veșnică. Deci cele ce vorbesc eu, vorbesc așa cum mi‐a spus Tatăl.