John 10
1 Adevărat, adevărat vă spun, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, acela este un hoț și un tâlhar;
2 iar cine intră pe ușă este păstor al oilor.
3 Acestuia portarul îi deschide și oile aud glasul lui și el își cheamă oile sale pe nume și le duce afară.
4 Și după ce a scos afară pe toate ale sale, merge înaintea lor și oile îl urmează, căci cunosc glasul lui.
5 Dar nu vor urma pe un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor.
6 Isus le‐a spus această asemănare. Ei deci n‐au înțeles ce erau ce le vorbea.
7 Isus deci le‐a zis iarăși: Adevărat, adevărat vă spun, eu sunt ușa oilor.
8 Toți câți au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile n‐au ascultat de ei.
9 Eu sunt ușa; dacă va intra cineva prin mine, va fi mântuit și va intra și va ieși și va afla pășune.
10 Hoțul nu vine decât să fure și să înjunghie și să piardă; eu am venit ca ele să aibă viața și să aibă de prisos.
11 Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi.
12 Iar cel tocmit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale sale, privește lupul venind și lasă oile și fuge și lupul le răpește și le împrăștie.
13 Fuge căci este tocmit și nu‐i pasă de oi.
14 Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale mele și ale mele mă cunosc,
15 cum mă cunoaște Tatăl și eu cunosc pe Tatăl; și îmi pun viața pentru oi.
16 Am și alte oi care nu sunt din staulul acesta: trebuie să le aduc și pe acelea și vor asculta de glasul meu și va fi o singură turmă, un singur păstor.
17 Pentru aceasta mă iubește Tatăl, fiindcă îmi pun viața ca iarăși s‐o iau.
18 Nimeni nu o ia de la mine, ci eu o pun de la mine însumi. Am putere ca s‐o pun și am putere ca iarăși s‐o iau. Această poruncă am primit‐o de la Tatăl meu.
19 Iarăși s‐a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea.
20 Iar mulți dintre ei ziceau: Are drac și este nebun; de ce îl ascultați?
21 Alții ziceau: Cuvintele acestea nu sunt de îndrăcit; nu cumva poate deschide un drac ochii orbilor?
22 Și era sărbătoarea sfințirii Templului în Ierusalim; era iarnă.
23 Și Isus se plimba în Templu în pridvorul lui Solomon.
24 Deci iudeii l‐au înconjurat și‐i ziceau: Până când ne scoți sufletul? Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne pe față.
25 Isus le‐a răspuns: V‐am spus și nu credeți; lucrările pe care le fac eu în numele Tatălui meu, acestea mărturisesc despre mine.
26 Dar voi nu credeți căci nu sunteți din oile mele.
27 Oile mele ascultă de glasul meu și eu le cunosc și mă urmează.
28 Și eu le dau viață veșnică și în veac nu vor pieri și nimeni nu le va răpi din mâna mea.
29 Tatăl meu, care mi le‐a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui.
30 Eu și Tatăl una suntem.
31 Iudeii au ridicat iarăși pietre ca să‐l omoare cu pietre.
32 Isus le‐a răspuns: V‐am arătat multe lucrări bune de la Tatăl; pentru care din aceste lucrări mă omorâți cu pietre?
33 Iudeii i‐au răspuns: Nu te omorâm cu pietre pentru o lucrare bună, ci pentru hulă și pentru că tu, om fiind, te faci pe tine însuți Dumnezeu.
34 Isus le‐a răspuns: Nu este oare scris în legea voastră: Eu am zis: Sunteți dumnezei?
35 Dacă a numit dumnezei pe aceia către care a fost Cuvântul lui Dumnezeu, (și scriptura nu poate fi desființată),
36 voi ziceți despre acela pe care Tatăl l‐a sfințit și l‐a trimis în lume: Tu hulești! pentru că am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu?
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, nu mă credeți.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu mă credeți, credeți lucrările, ca să știți și să cunoașteți că Tatăl este în mine și eu în Tatăl.
39 Deci căutau iarăși să‐l prindă, dar el a scăpat din mâna lor.
40 Și a plecat iarăși dincolo de Iordan în Iocul unde era Ioan când boteza întâiași dată și a rămas acolo.
41 Și mulți au venit la el și ziceau: Ioan n‐a făcut niciun semn, dar toate câte a spus Ioan despre acesta erau adevărate.
42 Și mulți au crezut în el acolo.