1Știi tu vremea când nasc caprele sălbatice ale stâncilor? Poți să vezi tu fătatul cerboaicelor?
2Poți tu să numeri lunile pe care le împlinesc? Sau știi tu vremea fătatului lor?
3Ele se pleacă, își fată puii, își ușurează durerile.
4Puii lor se întăresc, cresc în câmp deschis; ies și nu se mai întorc.
5Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic? Și cine a dezlegat legăturile măgarului iute,
6căruia i‐am dat pustia drept casă și pământul sărat drept locuință?
7El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului.
8Șirul munților este pășunea sa și caută orice verdeață.
9Oare îți va lucra bivolul sălbatic de bunăvoie? Sau va rămâne el la ieslea ta?
10Poți tu să legi la brazdă bivolul sălbatic cu funia lui? Va grăpa el văile în urma ta?
11Te vei încrede tu în el fiindcă puterea lui este mare? Și‐i vei lăsa tu lui munca ta?
12Te vei lăsa tu pe el pentru căratul seminței tale și va strânge el grâul din aria tu?
13Aripa struțoaicei se clatină cu mândrie, dar sunt ele oare penele și penișul berzei?
14Căci ea își lasă ouăle pe pământ și le încălzește în țărînă,
15și uită că piciorul le poate strivi și că fiarele câmpului le pot călca.
16Este aspră cu puii săi ca și cum n‐ar fi ai ei; chiar dacă i‐ar fi deșartă osteneala, este fără frică.
17Pentru că Dumnezeu a făcut‐o să uite înțelepciunea și nu i‐a dat pricepere.
18Când se ridică în înălțime, râde de cal și de călărețul său.
19Tu ai dat oare putere calului? Tu i‐ai îmbrăcat gâtul cu coama care se clatină?
20Tu l‐ai făcut să sară ca lăcusta? Slava nechezatului său este grozavă.
21Scurmă pământul în vale și se bucură de puterea sa; se repede asupra celor înarmați.
22Își râde de frică și nu se înspăimântă; nu dă îndărăt înaintea sabiei.
23Șuieră săgeata împotriva lui, sulița și lancea lucitoare.
24Mănâncă pământul cu furie și mânie și n‐are astâmpăr când sună glasul trâmbiței.
25Ori de câte ori sună trâmbița, el zice: Ha! ha! și miroase lupta de departe, tunetul mai marilor și strigătul.
26Oare prin înțelepciunea ta zboară coroiul și își întinde aripile către miazăzi?
27Oare din porunca ta se ridică vulturul și își face cuibul pe înălțime?
28El locuiește pe stânci și mâne acolo în dintele stâncilor și pe locuri tari.
29De acolo pândește prada; ochii săi o văd de departe.
30Puii săi de asemenea sorb sânge și unde sunt cei uciși, acolo este și el.