1Și Iov a răspuns și a zis:
2Cum ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai mântuit brațul celui fără tărie!
3Cum ai dat sfat celui fără înțelepciune și ai arătat din belșug cunoștința sănătoasă?
4Cui ai rostit tu vorbe? Și a cui suflare a ieșit din tine?
5Umbrele tremură sub ape și sub locuitorii lor.
6Șeolul este gol înaintea lui și Pierzarea fără acoperiș.
7El întinde miazănoaptea asupra golului, spânzură pământul pe nimic.
8El leagă apele în norii săi cei groși și norul nu se rupe sub ele.
9El acoperă fața scaunului său de domnie și întinde norul său peste el.
10El a tras un hotar peste fața apelor, până la hotarele luminii și întunericului.
11Stâlpii cerurilor se cutremură și se înspăimântă la mustrarea lui.
12Prin tăria sa tulbură marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab.
13Prin Duhul său cerurile sunt o frumusețe; mâna sa a străpuns șarpele cel iute.
14Iată, acestea sunt doar marginile căilor sale și ce șoaptă mică auzim despre el! Și tunetul tăriei sale cine‐l poate înțelege?