Job 2
1 Și a fost așa: în ziua când au venit fiii lui Dumnezeu să se înfățișeze înaintea Domnului a venit și Satana între ei, să se înfățișeze înaintea Domnului.
2 Și Domnul a zis Satanei: De unde vii? Și Satana a răspuns Domnului și a zis: Din cutreierarea pământului și din umblarea pe el.
3 Și Domnul a zis Satanei: Te‐ai uitat la robul meu Iov că nimeni nu este ca el pe pământ, bărbat desăvârșit și drept, temător de Dumnezeu și care se ferește de rău? Și rămâne statornic în desăvârșirea sa deși m‐ai îmboldit împotriva lui ca să‐l înghit fără pricină.
4 Și Satana a răspuns Domnului și a zis: Piele pentru piele; da, tot ce are omul va da pentru viața sa.
5 Dar cu adevărat întinde‐ți mâna acum și atinge‐te de osul lui și de carnea lui și te va blestema în față!
6 Și Domnul a zis Satanei: Iată, este în mâna ta, numai cruță‐i viața.
7 Și Satana a ieșit din fața Domnului și a lovit pe Iov cu bube rele de la talpa piciorului până la creștet.
8 Și el a luat un ciob să se scarpine cu el și a șezut în cenușă.
9 Și nevastă‐sa i‐a zis: Tot ești statornic în desăvârșirea ta? Blestemă pe Dumnezeu, și mori!
10 Dar el i‐a zis: Vorbești cum ar vorbi una din cele fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele, și răul să nu‐l primim? În toate acestea Iov n‐a păcătuit cu buzele sale.
11 Și trei prieteni ai lui Iov au auzit de tot răul acesta care venise peste el și au venit fiecare din locul său: Elifaz, Temanitul și Bildad Șuahitul și Țofar Naamatitul; și s‐au vorbit între ei să vină să‐l compătimească și să‐l mângâie.
12 Și și‐au ridicat ochii de departe și nu l‐au cunoscut; și și‐au înălțat glasul și au plâns. Și și‐au rupt fiecare mantaua și și‐au presărat pulbere peste capete spre ceruri.
13 Și au șezut jos cu el pe pământ șapte zile și șapte nopți și niciunul nu i‐a vorbit un cuvânt, căci vedeau că mâhnirea lui era foarte mare.