1Cuvântul pe care l‐a vorbit Domnul asupra Babilonului, asupra țării haldeilor, prin Ieremia, prorocul.
2Spuneți între popoare, dați de știre și ridicați steagul! Dați de știre, nu ascundeți! Ziceți: Babilonul este luat! Bel este rușinat, Merodacul este sfărâmat! Idolii săi s‐au rușinat, chipurile sale s‐au sfărâmat!
3Căci un neam se suie de la miazănoapte împotriva lui, care va face țara sa pustie și nimeni nu va locui în ea. De la om până la vită au fugit, s‐au dus.
4În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, copiii lui Israel vor veni, ei și copiii lui Iuda împreună, vor merge pe cale plângând și vor căuta pe Domnul Dumnezeul lor.
5Vor întreba de calea Sionului cu fețele într‐acolo, zicând: Veniți și să ne lipim de Domnul cu un legământ veșnic care nu se va uita.
6Poporul meu a fost o turmă de oi pierdute; păstorii lor i‐au rătăcit, i‐au abătut pe munți. Au mers de pe munte pe deal și au uitat locul de odihnă.
7Toți câți i‐au găsit i‐au mâncat și potrivnicii lor au zis: Nu suntem vinovați, căci au păcătuit împotriva Domnului, locuința dreptății, împotriva Domnului, nădejdea părinților lor.
8Fugiți din mijlocul Babilonului și ieșiți din țara haldeilor! Și fiți ca țapii înaintea turmei!
9Căci iată, voi scula și voi face să se suie împotriva Babilonului o adunătură de neamuri mari din țara de la miazănoapte: și se vor înșira împotriva lui și va fi luat de acolo. Săgețile lor vor fi ca ale viteazului iscusit: niciuna nu se va întoarce goală.
10Și Haldeea va fi o pradă: toți prădătorii ei se vor îndestula, zice Domnul.
11Căci v‐ați bucurat, căci v‐ați veselit, prădători ai moștenirii mele; căci ați zburdat ca junca în iarbă și ați nechezat ca cei puternici.
12Mama voastră se va rușina foarte mult, cea care v‐a născut va fi acoperită de ocară. Iată, va fi cea mai de pe urmă între neamuri, o pustie, un pământ sterp și o pustietate.
13Din pricina mâniei Domnului va fi nelocuită, va fi cu totul pustie. Oricine va trece pe lângă Babilon va fi uimit și va fluiera pentru toate rănile lui.
14Înșirați‐vă împotriva Babilonului de jur împrejur, toți cei ce întindeți arcurile! Trageți cu săgeata asupra lui, nu cruțați săgețile! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
15Chiuiți împotriva lui de jur împrejur: El și‐a dat mâna, întăriturile sale cad, zidurile sale se surpă. Căci aceasta‐i răzbunarea Domnului. Răzbunați‐vă pe el. Faceți‐i cum a făcut și el.
16Stârpiți din Babilon pe semănător și pe cel ce mânuiește secera la vremea secerișului! Dinaintea sabiei asupritoare să se întoarcă fiecare la poporul său și să fugă fiecare la țara sa.
17Israel este o oaie gonită. Leii l‐au izgonit. Mai întâi l‐a mâncat împăratul Asiriei și la urmă acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului, i‐a sfărâmat oasele.
18De aceea așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara sa cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.
19Și voi întoarce pe Israel la pășunea sa și va paște pe Carmel și pe Basan și sufletul lui se va îndestula pe muntele lui Efraim și în Galaad.
20În zilele acelea și în vremea aceea, zice Domnul, nelegiuirea lui Israel se va căuta și nu va fi și păcatele lui Iuda, și nu se vor afla. Căci voi ierta pe cei ce‐i voi lăsa rămășiță.
21Suie‐te împotriva țării îndoitei răsculări, împotriva ei și împotriva locuitorilor țării cercetării. Pustiește și nimicește în urmă‐le, zice Domnul, și fă întocmai cum ți‐am poruncit.
22Un glas de luptă este în țară și nimicire mare!
23Cum s‐a rupt și s‐a sfărâmat ciocanul întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri!
24Ți‐am întins o cursă și te‐ai prins, Babilonule, fără să prinzi de veste; ești aflat și ești prins. Căci te‐ai luptat împotriva Domnului.
25Domnul și‐a deschis vistieria și a scos armele mâniei sale; căci Domnul Dumnezeul oștirilor are o lucrare în țara haldeilor.
26Veniți împotriva lui din orice parte; deschideți‐i grânarele. Puneți‐l în grămezi ca snopii și nimiciți‐l și să nu‐i rămână nicio rămășiță!
27Junghiați‐i toți taurii; să se pogoare la junghiere! Vai de ei! Căci le‐a venit ziua, vremea cercetării lor.
28Glasul fugarilor și al celor scăpați din țara Babilonului ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea templului său!
29Chemați împreună arcașii împotriva Babilonului, toți cei ce încordează arcul: tăbărâți împotriva lui de jur împrejur! Să nu scape nimeni din el. Răsplătiți‐i după fapta sa, faceți‐i după toate cele ce a făcut. Căci s‐a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfântului lui Israel.
30De aceea tinerii săi vor cădea pe ulițe și toți bărbații săi de război vor fi nimiciți în ziua aceea, zice Domnul.
31Iată, eu sunt împotriva ta, semeție, zice Domnul Dumnezeul oștirilor. Căci ți‐a venit ziua, vremea ca să te cercetez.
32Și semeția se va poticni și va cădea și nimeni nu o va ridica. Și voi aprinde un foc în cetățile sale și va arde toate împrejurimile sale.
33Așa zice Domnul oștirilor: Copiii lui Israel și copiii lui Iuda au fost apăsați împreună: și toți cei ce i‐au luat robi i‐au ținut strâns: n‐au voit să le dea drumul.
34Răscumpărătorul lor este puternic; numele lui este Domnul oștirilor. El le va apăra pricina ca să dea odihnă țării și va tulbura pe locuitorii Babilonului.
35O sabie este asupra haldeilor, zice Domnul, și asupra locuitorilor Babilonului și asupra mai marilor săi și asupra înțelepților săi!
36O sabie este asupra lăudăroșilor ca să înnebunească! O sabie este asupra vitejilor săi și se vor înspăimânta!
37O sabie este asupra cailor săi și asupra carelor sale și asupra amestecăturii lui care este în mijlocul lui și vor ajunge ca femeile! O sabie este asupra vistieriilor lui și vor fi jefuite!
38Uscăciune este asupra apelor sale și se vor usca! Căci este o țară de chipuri cioplite și sunt nebuni după grozăvii.
39De aceea fiarele sălbatice ale pustiei și șacalii vor locui acolo și struții vor locui în el și în veac nu va mai fi locuit: și nu va fi locuit din neam în neam.
40Așa cum a surpat Dumnezeu Sodoma și Gomora și cetățile lor vecine, zice Domnul, așa niciun om nu va locui acolo, niciun fiu de om nu va sta vremelnic în el.
41Iată, un popor vine de la miazănoapte și un neam mare și împărați mulți se vor scula de la marginile pământului!
42Ei apucă arcul și sulița, sunt nemiloși, fără milă, glasul lor mugește ca marea și încalecă pe cai, înșirați, fiecare, ca un bărbat de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului.
43Împăratul Babilonului a auzit știrea lor și mâinile sale s‐au moleșit: l‐a cuprins strâmtorare și dureri ca ale unei femei în facere.
44Iată, se va sui ca un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinței tari: dar deodată îl voi face să fugă de la el. Și oricine este un om ales îl voi pune peste el. Căci cine este ca mine? Și cine îmi va hotărî vremea? Și cine este păstorul care să stea înaintea mea?
45De aceea ascultați sfatul Domnului pe care l‐a făcut împotriva Babilonului și gândurile lui pe care le‐a gândit împotriva țării haldeilor: De nu‐i vor trage cei mici ai turmei! De nu le va pustii staulele lor peste ei!
46Se zguduie pământul de vuietul luării Babilonului și strigătul lor s‐a auzit între neamuri.