1Despre Moab: Așa zice Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este prădat; Chiriataimul este rușinat, este luat; Misgabul este rușinat și înspăimântat!
2S‐a dus slava Moabului; în Hesbon au gândit rău împotriva lui: Veniți și să‐l stârpim, ca să nu mai fie un neam! Și tu, Madmenule, vei fi nimicit, sabia te va urmări.
3Un glas de strigăt din Horonaim: Dărăpănare și nimicire mare!
4Moabul este prăpădit! Micuții săi au scos un strigăt.
5Căci la suișul Luhitului se va înălța plâns peste plâns; căci la coborâșul Horonaimului se aude neliniștea strigătului de nimicire.
6Fugiți, scăpați‐vă viețile și fiți ca un despuiat în pustie!
7Căci pentru că te‐ai încrezut în lucrările tale și în vistieriile tale, vei fi luat și tu: și Chemoș va ieși în robie, preoții săi și mai marii săi împreună.
8Și pustiitorul va veni în fiecare cetate și nicio cetate nu va scăpa; și valea va fi pierdută și podișul va fi nimicit, cum a vorbit Domnul.
9Dați aripi Moabului ca să zboare și să fugă! Căci cetățile sale se vor preface într‐o pustie, fără locuitor.
10Blestemat fie cel ce face cu nepăsare lucrul Domnului și blestemat fie cel ce își trage sabia de la sânge.
11Din tinerețea sa Moabul a fost liniștit și a stat nemișcat pe drojdiile sale. N‐a fost turnat din vas în vas, nici nu s‐a dus în robie. De aceea gustul său a rămas în el și mirosul său nu s‐a schimbat.
12De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el pritocitori și‐l vor pritoci; și‐i vor goli vasele și‐i vor strica borcanele.
13Și Moabul se va rușina de Chemoș cum s‐a rușinat casa lui Israel de Betel, încrederea lor.
14Cum ziceți: Suntem viteji și bărbați voinici pentru război?
15Moabul este pustiit și cetățile lui s‐au suit în fum, tinerii lui cei aleși s‐au coborât la junghiere, zice Împăratul al cărui nume este Domnul oștirilor.
16Nenorocirea Moabului este aproape să vină și apăsarea lui se grăbește mult.
17Toți cei ce‐l înconjurați, jeliți‐l! Și toți cei ce cunoașteți numele lui, ziceți: Cum s‐a sfărâmat toiagul cel puternic, nuiaua cea frumoasă!
18Pogoară‐te din slavă și șezi în secetă, locuitoare, fiică a Dibonului. Căci prădătorul Moabului se suie împotriva ta, ți‐a sfărâmat întăririle.
19Stai lângă cale și veghează, locuitoare a Aroerului! Întreabă pe fugar și pe cea scăpată. Zi: Ce s‐a făcut?
20S‐a rușinat Moabul, căci este surpat; urlați și strigați. Spuneți în Arnon că Moabul este pustiit.
21Și a venit judecata asupra țării podișului, asupra Holonului și asupra Iahațului și asupra Mefaatului,
22și asupra Dibonului și asupra Neboului și asupra Bet‐Diblataimului,
23și asupra Chiriataimului și asupra Bet‐Gamului și asupra Bet‐Meonului
24și asupra Cheriiotului și asupra Boțrei și asupra tuturor cetăților țării Moabului de departe și de aproape.
25S‐a tăiat cornul Moabului și s‐a frânt brațul său, zice Domnul.
26Îmbătați‐l! Căci s‐a semețit împotriva Domnului; și Moabul se va tăvăli în vărsătura sa și va ajunge și el de râs.
27Căci nu ți‐a fost Israel de batjocură? A fost el oare printre hoți, de clătinai din cap ori de câte ori vorbeai de el?
28Lăsați cetățile și locuiți în stânci, locuitori ai Moabului, și fiți ca porumbelul care își face cuibul pe laturile gurii prăpăstiei.
29Noi am auzit de fudulia Moabului, (este foarte mândru), înfumurarea lui și semeția lui și mândria lui și îngâmfarea inimii lui!
30Cunosc mânia sa, zice Domnul; lăudăroșiile lui sunt zadarnice: ei nu fac cum spun.
31De aceea voi urla pentru Moab și voi striga pentru tot Moabul; se vor jeli pentru bărbații din Chir‐Heres.
32O, vie din Sibma, voi plânge pentru tine mai mult decât am plâns pentru Iaezer. Curpenii tăi au trecut peste mare, au ajuns până la marea Iaezerului. Jefuitorul a căzut asupra roadelor tale de vară și asupra culesului tău.
33A pierit bucuria și veselia din câmpul cel mănos și din țara Moabului și am făcut să lipsească vinul din teasc. Nu vor mai călca cu chiuit; chiuitul nu va fi chiuit!
34Din pricina strigătului de la Hesbon până la Eleale. Până la Iahaț și‐au ridicat glasul, de la Țoar până la Horonaim, până la Eglat‐Șelișia. Căci și apele Nimrimului vor ajunge pustii.
35Și voi face să înceteze din Moab, zice Domnul, cel ce jertfește pe înălțimi și cel ce arde tămâie dumnezeilor săi.
36De aceea îmi sună inima pentru Moab ca fluierele și îmi sună inima ca fluierele pentru bărbații din Chir‐Heres. Pentru că belșugul pe care l‐a câștigat este pierdut.
37Căci orice cap este chel și orice barbă rasă; pe toate mâinile sunt tăieturi și pe coapse saci.
38Pe toate acoperișurile Moabului și pe ulițele lui este numai bocet. Căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas în care nu e nicio plăcere, zice Domnul.
39Ei urlă: Cât e de sfărâmat! Cum a întors Moabul spatele cu rușine! Și Moabul va fi de râs și de groază pentru toți cei ce‐l înconjoară.
40Căci așa zice Domnul: Iată, va zbura ca un vultur și își va întinde aripile asupra Moabului.
41Cheriotul este luat și întăriturile sunt cuprinse și inima vitejilor Moabului va fi în ziua aceea ca inima unei femei în facere.
42Și Moabul va fi prăpădit, ca să nu mai fie un popor, pentru că s‐a semețit împotriva Domnului.
43Frică și groapă și cursă vor fi asupra ta, locuitor al Moabului, zice Domnul.
44Cel ce va fugi de frică va cădea în groapă și cel ce va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci eu voi aduce asupra lui, asupra Moabului, anul cercetării lui, zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere la umbra Hesbonului; căci un foc a izbucnit din Hesbon și o flacără din mijlocul Sihonului și a mistuit colțul Moabului și creștetul capului fiilor zarvei.
46Vai de tine, Moabe! Poporul din Chemoș este pierdut. Căci fiii tăi sunt duși în robie și fiicele tale sunt roabe.
47Totuși, voi întoarce robia Moabului în zilele de pe urmă, zice Domnul. Până aici este judecata Moabului.