1Cuvântul care a fost către Ieremia de la Domnul, zicând:
2Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel, zicând: Scrie‐ți în carte toate cuvintele pe care ți le‐am vorbit.
3Căci, iată, vin zile, zice Domnul, când voi întoarce robia poporului meu, pe Israel și Iuda, zice Domnul; și‐i voi întoarce în țara pe care am dat‐o părinților lor și o vor stăpâni.
4Și acestea sunt cuvintele pe care le‐a vorbit Domnul despre Israel și despre Iuda.
5Căci așa zice Domnul: Noi am auzit un glas de tremur, este frică și nu pace.
6Întrebați acum și vedeți dacă are bărbatul dureri de facere? De ce văd pe orice bărbat cu mâinile pe coapse ca o femeie în facere și toate fețele îngălbenite?
7Vai, căci mare este ziua aceea. Niciuna nu este asemenea ei. Este vremea strâmtorării lui Iacov, dar el va fi mântuit din ea.
8Și va fi așa: În ziua aceea, zice Domnul oștirilor, voi sfărâma jugul său de pe grumazul tău și‐ți voi rupe legăturile și străinii nu‐l vor mai face robul lor.
9Ci vor sluji Domnului Dunezeului lor și lui David, împăratul lor, pe care li‐l voi scula.
10Și tu, robul meu Iacov, nu te teme, zice Domnul; nici nu te înspăimânta, Israele; căci iată, te voi mântui de departe, și sămânța ta din țara robiei lor. Și Iacov se va întoarce și va fi în odihnă și liniștit și nimeni nu‐l va înspăimânta.
11Căci eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te mântuiesc; căci voi nimici pe toate neamurile unde te‐am împrăștiat; dar pe tine nu te voi nimici, ci te voi mustra cu judecată și nu te voi lăsa cu totul nepedepsit.
12Căci așa zice Domnul: Lovitura ta este fără vindecare și rana ta este dureroasă.
13Nu este cine să‐ți apere dreptul ca să‐ți lege rana; pentru tine nu sunt leacuri de tămăduire.
14Toți iubiții tăi te‐au uitat: nu te caută. Căci te‐am lovit cu o lovitură de vrăjmaș, cu o pedeapsă de om nemilos, pentru mărimea nelegiuirii tale: pentru că păcatele tale s‐au înmulțit.
15De ce strigi pentru lovitura ta? Durerea ta este fără vindecare; ți‐am făcut acestea pentru mărimea nelegiuirii tale, pentru că păcatele tale s‐au înmulțit.
16De aceea toți cei ce te mănâncă vor fi mâncați; și toți vrăjmașii tăi, da, toți, vor merge în robie și cei ce te despoaie vor fi despuiați, și toți cei ce te pradă, îi voi da la pradă.
17Căci voi pune o oblojeală pe tine și te voi vindeca de rănile tale, zice Domnul; căci te‐au numit: Cel izgonit, zicând: Acesta este Sionul, de care nu întreabă nimeni.
18Așa zice Domnul: Iată, voi întoarce robia corturilor lui Iacov și voi avea milă de locuințele lui și cetatea se va zidi pe dealul ei și palatul va fi locuit după obiceiul său.
19Și din ei va ieși mulțumire și glasul celor ce se bucură. Și‐i voi înmulți și nu se vor împuțina și‐i voi slăvi și nu vor fi împuținați.
20Și copiii lor vor fi ca mai înainte și adunarea lor se va întări înaintea mea și voi pedepsi pe toți apăsătorii lor.
21Și cel măreț al lor va fi dintre ei și cârmuitorul lor va ieși din mijlocul lor, și‐l voi apropia și el se va apropia de mine. Căci cine este cel ce‐și ia inima zălog ca să se apropie de mine? zice Domnul.
22Și voi îmi veți fi popor și eu vă voi fi Dumnezeu.
23Iată, furtuna Domnului, furia sa, a ieșit, un vârtej care mătură; se va învălui peste capul celor răi.
24Aprinderea mâniei Domnului nu se va întoarce până nu va face și nu va împlini cugetele inimii sale: în zilele de apoi o veți înțelege.