1Ascultați cuvântul pe care vi‐l vorbește Domnul, casă a lui Israel!
2Așa zice Domnul: Nu învățați calea neamurilor și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor. Căci neamurile se înspăimântă de ele.
3Căci așezămintele neamurilor sunt deșertăciune. Căci unul taie un copac din pădure, mâini de meșter îl lucrează cu securea.
4Îl împodobesc cu argint și cu aur, îl întăresc cu cuie și cu ciocane ca să nu se miște.
5Ei sunt ca un stâlp de finic lucrat în strung, dar nu vorbesc. Sunt duși, căci nu pot merge. Nu vă temeți de ei, căci nu pot să facă rău și nici nu este în ei să facă bine.
6Nimeni nu este asemenea ție, Doamne! Tu ești mare și numele tău este mare în putere.
7Cine să nu se teamă de tine, Împărate al neamurilor! Căci ție ți se cuvine. Căci între toți înțelepții neamurilor și în toate împărățiile lor nu este nimeni asemenea ție.
8Ci cu toții sunt proști și nebuni, învățătura idolilor este doar un trunchi.
9Argintul ciocănit în plăci se aduce din Tarsis și aurul din Ufaz, lucru de meșter și de mâini de argintar. Veșmântul lor este albastru și purpuriu: toate sunt lucruri lucrate de oameni iscusiți.
10Dar Domnul este Dumnezeu în adevăr, el este Dumnezeul cel viu și Împăratul veșniciei. De mânia lui se cutremură pământul și neamurile nu pot să poarte urgia lui.
11Așa le veți zice: Dumnezeii care n‐au făcut cerurile și pământul, aceștia vor fi pierduți de pe fața pământului și de sub ceruri.
12El a făcut pământul cu puterea sa, a întemeiat lumea cu înțelepciunea sa și a întins cerurile cu priceperea sa.
13Când face să răsune glasul său, este o mulțime de ape în ceruri și face să se suie norii de la marginile pământului; el face fulgere pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale.
14Orice om ajunge dobitoc lipsit de cunoștință; orice argintar rămâne rușinat de chipul său cioplit. Căci chipul său turnat este o minciună și nu este nicio suflare în el.
15Sunt deșertăciune, lucru de amăgire: la vremea cercetării lor vor fi pierduți.
16Partea lui Iacov nu este ca ei, căci El este cel ce a întocmit toate și Israel este toiagul moștenirii lui. Numele lui este Domnul oștirilor.
17Strânge‐ți lucrurile tale din țară, tu, care locuiești în împresurare!
18Căci așa zice Domnul: Iată, de astă dată voi asvârli pe locuitorii țării și‐i voi strâmtora ca să‐i găsească.
19Vai de mine, de rana mea! Lovitura mea este grea și am zis: Da, aceasta‐i durerea mea și o voi suferi.
20Cortul meu s‐a pustiit și toate funiile mele s‐au rupt. Copiii mei au ieșit de la mine și nu sunt, nu este cine să‐mi mai întindă cortul și să‐mi ridice covoarele.
21Căci păstorii s‐au îndobitocit și n‐au căutat pe Domnul. Pentru aceasta n‐au propășit și toată turma lor s‐a risipit.
22Un glas de zvon, iată, vine, și o mișcare mare din țara de la miazănoapte, ca să prefacă cetățile lui Iuda într‐o pustie, într‐o locuință de șacali.
23Doamne, cunosc că nu în om este calea sa; nu este în omul care umblă ca să‐și îndrepte pașii săi.
24Doamne, pedepsește‐mă, dar cu judecată; nu în mânia ta, ca să nu mă nimicești.
25Varsă‐ți mânia asupra neamurilor care nu te cunosc și asupra familiilor care nu cheamă numele tău. Căci au mâncat pe Iacov, da, l‐au mâncat, l‐au nimicit și i‐au pustiit locuința.