1În vremea aceea Merodac‐Baladan, împăratul Babilonului, a trimis epistole și un dar lui Ezechia, căci auzise că fusese bolnav și se vindecase.
2Și Ezechia s‐a bucurat de ei și le‐a arătat casa lucrurilor sale de preț: argintul și aurul și mirodeniile și untdelemnul de preț și toată casa lui de arme și tot ce se afla în visteriile sale; n‐a fost nimic în casa lui nici în împărăția sa pe care să nu li‐l fi arătat Ezechia.
3Atunci Isaia, prorocul, a venit la împăratul Ezechia și i‐a zis: Ce au spus oamenii aceștia? Și de unde au venit la tine? Și Ezechia a zis: Au venit la mine dintr‐o țară depărtată, de la Babilon.
4Și el a zis: Ce au văzut în casa ta? Și Ezechia a răspuns: Au văzut tot ce este în casa mea; nimic nu este în visteriile mele pe care să nu li‐l fi arătat eu.
5Atunci Isaia a zis lui Ezechia: Ascultă cuvântul Domnului oștirilor:
6Iată vin zile când tot ce este în casa ta și ce au adunat părinții tăi până în ziua de astăzi va fi dus la Babilon: nu va rămâne nimic, zice Domnul.
7Și vor lua din fiii tăi, care vor ieși din tine, pe care‐i vei naște și vor fi fameni în palatul împăratului Babilonului.
8Și Ezechia a zis lui Isaia: Cuvântul Domnului pe care l‐ai vorbit este bun. Și a zis: Căci va fi pace și adevăr în zilele mele.