1Vai de copiii răzvrătitori, zice Domnul, care iau sfat dar nu de la mine; și care fac legăminte dar nu prin duhul meu, ca să grămădească păcat peste păcat;
2care se duc și se coboară în Egipt și n‐au întrebat gura mea; ca să se întărească cu tăria lui Faraon și să‐și pună încrederea în umbra Egiptului!
3De aceea tăria lui Faraon va fi rușinea voastră și încrederea în umbra Egiptului, ocara voastră.
4Căci mai marii lor au fost la Toan și solii lor au venit la Hanes.
5Toți se vor rușina de un popor care nu le folosește, care nu sunt niciun ajutor, niciun folos, ci o rușine și o ocară.
6Sarcina dobitoacelor de la miazăzi. Prin țara întristării și strâmtorării, de unde vine leoaica și leul, năpârca și șarpele zburător cel văpăios, ei își duc avuțiile pe umerii măgarilor și visteriile pe ghebul cămilelor la un popor care nu le va folosi.
7Căci Egiptul ajută în zadar și fără folos. De aceea am numit‐o: Îndrăzneală care nu face nimic.
8Acum du‐te, scrie aceasta înaintea lor pe o tablă, sapă‐o într‐o carte ca să fie pentru zilele viitoare în veci de veci.
9Căci acesta este un popor răzvrătitor, copii mincinoși, copii care nu vor să audă legea Domnului,
10care zic către văzători: Nu vedeți! Și către proroci: Nu ne prorociți lucruri drepte, vorbiți‐ne lucruri plăcute, prorociți înșelăciuni.
11Depărtați‐vă din cale, dați‐vă în lături din cărare, faceți să înceteze dinaintea noastră Sfântul lui Israel.
12De aceea așa zice Sfântul lui Israel: Fiindcă nesocotiți cuvântul acesta și vă încredeți în apăsare și îndărătnicie și vă rezemați pe ele,
13de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca o spărtură gata să cadă, ca o umflătură într‐un zid înalt a cărui prăbușire va veni deodată, într‐o clipă.
14Și‐l va sfărâma cum se sfărâmă vasul olarului care se sfărâmă fără milă și nu se mai găsește niciun ciob în sfărâmăturile lui cu care să se ia foc din vatră sau să se scoată apă din puț.
15Căci așa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: În întoarcere și odihnă veți fi mântuiți, în liniște și încredere va fi puterea voastră: dar n‐ați voit.
16Și ați zis: Nu, ci vom fugi pe cai. De aceea veți fugi. Și: Vom încăleca pe cai iuți. De aceea cei ce vă vor urmări vor fi iuți.
17O mie vor fugi la amenințarea unuia; veți fugi la amenințarea a cinci: până când veți rămâne ca o prăjină pe vârful unui munte și ca un steag pe un deal.
18Și de aceea Domnul va aștepta să aibă milă de voi, și de aceea va fi înălțat ca să se îndure de voi, căci Domnul este un Dumnezeu al judecății. Ferice de toți cei ce‐l așteaptă.
19Căci poporul va locui în Sion, la Ierusalim. Nu vei mai plânge; el se va îndura mult de tine la glasul strigării tale: cum va auzi, îți va răspunde.
20Și Domnul vă va da pâinea strâmtorării și apa apăsării; totuși învățătorii tăi nu se vor mai ascunde ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.
21Și când vă veți abate la dreapta și când vă veți abate la stânga, urechile tale vor auzi un cuvânt înapoia ta zicând: Aceasta este calea, umblați în ea.
22Și veți pângări poleiala chipurilor voastre de argint și pojghița chipurilor voastre turnate de aur; le vei arunca departe ca pe o zdreanță necurată: Afară! îi vei zice.
23Și el va da ploaia seminței tale cu care îți vei semăna țarina și pâine, venitul ogorului, și va fi grasă și bogată. În ziua aceea vitele tale vor paște în pășuni întinse.
24Și boii și măgarii care lucrează pământul vor mânca nutreț sărat, vânturat cu lopata și cu vânturătorul.
25Și pe orice munte înalt și pe orice deal ridicat vor fi pâraie și râuri de apă în ziua măcelului celui mare, când vor cădea turnurile.
26Și lumina lunei va fi ca lumina soarelui și lumina soarelui va fi de șapte ori pe atâta, ca lumina a șapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărtura poporului său și va vindeca rana loviturii sale.
27Iată, numele Domnului vine de departe arzând cu mânia lui, și într‐un fum ce se ridică gros. Buzele lui sunt pline de furie și limba lui este ca focul mistuitor.
28Și suflarea lui este ca râul ce se varsă, care ajunge chiar până la grumaz ca să cearnă neamurile cu sita pieirii și să pună un frâu al rătăcirii în fălcile popoarelor.
29Dar pentru voi va fi o cântare ca în noaptea sărbătoririi unei serbări și bucurie de inimă ca a unuia care merge cu un fluier ca să vină la muntele Domnului, la Stânca lui Israel.
30Și Domnul va face să se audă măreția glasului său și va arăta coborârea brațului său cu aprindere de urgie și cu flacără de foc mistuitor, cu vijelie și furtună și pietre de grindină.
31Căci prin glasul Domnului Asirianul va fi dărâmat: îl va bate cu toiagul.
32Și orice lovitură a toiagului hotărât pe care‐l va pune Domnul asupra sa, va fi cu timpane și harfe: și în lupte se va lupta cu ei cu vuietul brațului.
33Căci Tofetul este de mult pregătit; da, este pregătit pentru împărat; el l‐a făcut adânc și lat. Rugul său are foc și lemn mult: suflarea Domnului îl aprinde ca pe un râu de pucioasă.