Isaiah 15
1 Sarcina Moabului. Căci noaptea este pustiit Arul Moabului și prăpădit; căci noaptea este pustiit Chirul Moabului și este prăpădit!…
2 S‐au suit la Bait și la Dibon, la înălțimi, ca să plângă. Moabul urlă pentru Nebo și pentru Medeba; pe toate capetele lor este chelie, orice barbă este tăiată.
3 În ulițele lor se încing cu sac, fiecare urlă pe acoperișurile lor și în ulițele lor, topindu‐se de plâns.
4 Și Hesbonul se vaită și Elealeul; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea cei înarmați ai Moabului se bocesc: îi tremură sufletul în el.
5 Inima mea jelește pentru Moab; mai marii lor fug până la Țoar, până la Eglat‐Șelișia: căci la suișul Luhitului se suie plângând, căci în calea Horonaimului înalță strigare de nimicire.
6 Căci apele Nimrimului vor fi pustii, căci iarba s‐a veștejit, verdeața s‐a dus, nu mai este nimic verde.
7 De aceea belșugul pe care l‐au câștigat și ceea ce au păstrat, duc la pârâul sălciilor.
8 Căci strigarea înconjură hotarele Moabului; urletul său este până la Eglaim și urletul său până la Beer‐Elim.
9 Căci apele Dimonului sunt pline de sânge: căci voi pune și mai mult asupra Dimonului: un leu asupra celor scăpați din Moab și asupra rămășiței țării.