1Și Iosif a fost pogorât în Egipt. Și Potifar, slujbașul lui Faraon, mai marele gărzii, bărbat egiptean, l‐a cumpărat de la Ismaeliții care‐l pogorâseră acolo.
2Și Domnul era cu Iosif și el era un om care propășea și era în casa stăpânului său egipteanul.
3Și stăpânul său a văzut că Domnul era cu el și că tot ce făcea el, Domnul făcea să propășească în mâna lui.
4Și Iosif a aflat har în ochii lui și‐i slujea. Și l‐a pus peste casa sa și a pus în mâna lui tot ce avea.
5Și a fost așa: din vremea când l‐a pus peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului pentru Iosif și binecuvântarea Domnului era peste tot ce avea el acasă și la câmp.
6Și a lăsat în mâna lui Iosif tot ce avea și nu știa nimic ce avea, decât numai pâinea pe care o mânca. Și Iosif era frumos la chip și frumos la față.
7Și a fost așa: după lucrurile acestea nevasta stăpânului său și‐a aruncat ochii asupra lui Iosif și a zis: Culcă‐te cu mine!
8El însă n‐a vrut și a zis nevestei stăpânului său: Iată stăpânul meu nu știe nimic ce este în casa lui și a pus în mâna mea tot ce are.
9El nu este mai mare în casa aceasta decât mine și nu mi‐a oprit nimic decât pe tine, fiindcă ești nevasta lui și cum să fac eu acest rău mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?
10Și a fost așa: pe când vorbea ea cu Iosif zi de zi, el n‐a ascultat‐o să se culce cu ea sau să fie cu ea.
11Și a fost așa: în ziua aceea el a intrat în casă să‐și facă lucrul și nu era nimeni din oamenii casei acolo în casă.
12Și ea l‐a apucat de haină și i‐a zis: Culcă‐te cu mine! Și el și‐a lăsat haina în mâna ei și a fugit și a ieșit afară.
13Și a fost așa: când a văzut ea că el își lăsase haina în mâna ei și fugise afară,
14a strigat pe oamenii casei și le‐a vorbit zicând: Vedeți, ni‐a adus un bărbat Evreu să‐și bată joc de noi! El a venit la mine ca să se culce cu mine și eu am strigat cu glas tare.
15Și a fost așa: când a auzit că mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit și a ieșit afară.
16Și ea a pus haina lui lângă ea până a venit stăpânul lui acasă.
17Și i‐a vorbit cu aceste cuvinte zicând: Robul Evreu pe care ni l‐ai adus a venit la mine ca să‐și bată joc de mine.
18Și a fost așa: când mi‐am ridicat glasul și am strigat, și‐a lăsat haina lângă mine și a fugit afară.
19Și a fost așa: când a auzit stăpânul său cuvintele nevestei sale pe care i le vorbea zicând: În felul acesta mi‐a făcut robul tău! s‐a aprins de mânie.
20Și stăpânul lui Iosif l‐a luat și l‐a aruncat în închisoare în locul unde erau ținuți cei închiși ai împăratului; și era acolo în închisoare.
21Și Domnul era cu Iosif și și‐a vărsat îndurarea peste el și i‐a dat har în ochii mai marelui închisorii.
22Și mai marele închisorii a dat în mâna lui Iosif pe toți cei închiși care erau în închisoare; și orice se făcea acolo, el făcea.
23Mai marele închisorii nu se uita la nimic care era sub mâna lui pentru că Domnul era cu el și Domnul făcea să propășească ce făcea el.