Genesis 3
1 Și șarpele era mai șiret decât orice viețuitoare a câmpului pe care o făcuse Domnul Dumnezeu. Și el a zis femeii: Oare așa a zis Dumnezeu: Să nu mâncați din toți pomii din grădină?
2 Și femeia a zis șarpelui: Din rodul pomilor din grădină putem să mâncăm,
3 dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți.
4 Și șarpele a zis femeii: Nu veți muri nicidecum.
5 Căci Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.
6 Și femeia a văzut că pomul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi și că pomul era de dorit ca să dea pricepere și a luat din rodul lui și a mâncat și a dat și bărbatului său cu ea și el a mâncat.
7 Și li s‐au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi. Și au cusut laolaltă frunze de smochin și și‐au făcut șorțuri.
8 Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în grădină în răcoarea zilei. Și omul și nevasta sa s‐au ascuns de fața Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor grădinii.
9 Și Domnul Dumnezeu a strigat pe om și i‐a zis: Unde ești?
10 Și el a zis: Am auzit glasul tău în grădină și m‐am temut pentru că sunt gol și m‐am ascuns.
11 Și el a zis: Cine ți‐a spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți‐am poruncit să nu mănânci?
12 Și omul a zis: Femeia pe care mi‐ai dat‐o cu mine ea mi‐a dat din pom și am mâncat.
13 Și Domnul Dumnezeu a zis femeii: Ce ai făcut? Și femeia a zis: Șarpele m‐a amăgit și am mâncat.
14 Și Domnul Dumnezeu a zis șarpelui: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii mai mult decât toate dobitoacele și mai mult decât orice viețuitoare a câmpului. Să mergi pe pântecele tău și să mănânci țărână în toate zilele vieții tale.
15 Și voi pune vrăjmășie între tine și femeie și între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul și tu îi vei zdrobi călcâiul.
16 Femeii i‐a zis: Voi mări mult chinul tău și sarcina ta; în durere vei naște copii și la bărbatul tău îți va fi dorința și el va stăpâni peste tine.
17 Și lui Adam i‐a zis; Pentru că ai ascultat de glasul nevestei tale și ai mâncat din pomul despre care ți‐am poruncit zicând: Să nu mănânci din el: blestemat să fie pământul din pricina ta, cu trudă să mănânci din el în toate zilele vieții tale.
18 Și să‐ți dea spini și mărăcini și să mănânci iarba câmpului.
19 În sudoarea feței tale să mănânci pâine până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.
20 Și omul a pus numele nevestei sale Eva pentru că ea este mama tuturor celor vii.
21 Și Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam și nevestei sale cămăși de piei și i‐a îmbrăcat.
22 Și Domnul Dumnezeu a zis: Iată, omul a ajuns ca unul din noi să cunoască bine și rău. Și acum, ca să nu‐și întindă mâna și să ia și din pomul vieții și să mănânce și să trăiască în veac…
23 De aceea Domnul Dumnezeu l‐a scos din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat.
24 Și a izgonit pe om și a pus la răsăritul grădinii Edenului heruvimul și flacăra sabiei ce se învârtește în orice parte ca să păzească drumul la pomul vieții.