1Și Avram era de nouăzeci și nouă de ani. Și Domnul s‐a arătat lui Avram și i‐a zis: Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feței mele și fii desăvârșit.
2Și voi pune legământul meu între mine și tine și te voi înmulți foarte mult.
3Și Avram a căzut pe fața sa și Dumnezeu a vorbit cu el, zicând:
4Eu, iată legământul meu este cu tine și vei fi tatăl unei mulțimi de neamuri.
5Și numele tău nu se va mai chema Avram, ci numele tău va fi Avraam, căci te‐am făcut tatăl unei mulțimi de neamuri.
6Și te voi înmulți foarte mult și voi face neamuri din tine și împărați vor ieși din tine.
7Și voi întări legământul meu între mine și tine și sămânța ta după tine în neamurile lor ca legământ veșnic, ca să‐ți fiu Dumnezeu ție și seminței tale după tine.
8Și voi da ție și seminței tale după tine țara șederilor tale vremelnice, toată țara Canaan în stăpânire veșnică și voi fi Dumnezeul lor.
9Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Să păzești legământul meu tu și sămânța ta după tine în neamurile lor.
10Acesta este legământul meu pe care‐l veți păzi între mine și tine și sămânța ta după tine: toată partea bărbătească dintre voi să se taie împrejur.
11Și veți fi tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru și aceasta va fi un semn al legământului între mine și între voi.
12Și cel ce este de opt zile va fi tăiat împrejur între voi, orice parte bărbătească în neamurile voastre: cel născut în casă sau cumpărat cu argint de la orice străin care nu este din sămânța ta.
13Cel născut în casa ta și cel cumpărat cu argintul tău trebuie tăiat împrejur și legământul meu va fi în carnea voastră ca un legământ veșnic.
14Și partea bărbătească netăiată împrejur care n‐a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său, sufletul acela va fi stârpit din poporul său; a rupt legământul meu.
15Și Dumnezeu a zis lui Avraam: Cât pentru Sarai, nevasta ta, n‐o vei mai chema pe nume Sarai, ci numele ei va fi Sara.
16Și o voi binecuvânta și‐ți voi da și un fiu din ea; și o voi binecuvânta și va fi mamă de neamuri: împărați de popoare vor fi din ea.
17Și Avraam a căzut pe fața sa și a râs zicând în inima sa: Oare se va naște copil celui de o sută de ani? Și va naște Sara care este de nouăzeci de ani?
18Și Avraam a zis lui Dumnezeu: Oh, să trăiască Ismael înaintea ta!
19Și Dumnezeu a zis: Cu adevărat Sara, nevasta ta, îți va naște un fiu și‐i vei pune numele Isaac. Și voi întări legământul meu cu el ca legământ veșnic pentru sămânța lui după el.
20Și pentru Ismael te‐am ascultat. Iată l‐am binecuvântat și‐l voi face să crească și‐l voi înmulți foarte mult: va naște doisprezece mai mari și‐l voi face un neam mare.
21Dar legământul meu îl voi întări cu Isaac pe care ți‐l va naște Sara la anul viitor, pe vremea aceasta.
22Și a încetat să vorbească cu el și Dumnezeu s‐a înălțat de la Avraam.
23Și Avraam a luat pe Ismael, fiul său, și pe toți cei născuți în casa sa și pe toți cei cumpărați cu argintul său, pe orice parte bărbătească dintre oamenii casei lui Avraam, și a tăiat împrejur carnea prepuțului lor chiar în ziua aceea, cum îi zisese Dumnezeu.
24Și Avraam era de nouăzeci și nouă de ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său.
25Și Ismael, fiul său, era de treisprezece ani când a fost tăiat împrejur în carnea prepuțului său.
26Chiar în aceeași zi au fost tăiați împrejur Avraam și Ismael, fiul său.
27Și toți oamenii casei sale născuți în casa sa sau cumpărați cu argint de la străin au fost tăiați împrejur cu el.