1Zic însă: câtă vreme moștenitorul este prunc nu se deosebește întru nimic de rob, deși este domn peste toate,
2ci este sub epitropi și îngrijitori până la ziua hotărâtă mai înainte de tatăl.
3Astfel și noi, când eram prunci eram robiți sub începuturile nedesăvârșite ale lumii.
4Dar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege,
5ca să răscumpere pe cei de sub lege, ca să căpătăm înfierea.
6Și fiindcă sunteți fii, Dumnezeu a trimis de la sine pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Ava, Tată.
7Încăt nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.
8Ci atunci necunoscând pe Dumnezeu, erați robi acelora care din fire nu sunt dumnezei.
9Dar acum, după ce ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți iarăși la începuturile nedesăvârșite, slabe și sărace, cărora iarăși voiți să le fiți robi din nou?
10Voi păziți zile și luni și vremi hotărâte și ani!
11Mă tem de voi ca nu cumva să mă fi ostenit în zadar pentru voi.
12Vă rog, fraților, fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu m‐ați nedreptățit cu nimic.
13Și știți că din pricina slăbiciunii cărnii v‐am vestit evanghelia întâia oară;
14și ce era o ispită pentru voi în carnea mea n‐ați disprețuit, nici n‐ați scuipat, ci m‐ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus.
15Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că dacă ar fi fost cu putință v‐ați fi scos ochii voștri și mi i‐ați fi dat mie.
16Astfel deci m‐am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că vă vorbesc adevărul?
17Ei vă râvnesc nu cu gând bun, ci voiesc să vă despartă ca să râvniți după ei.
18Este bine să fii râvnitor în ce este bine totdeauna și nu numai când sunt de față la voi.
19Copilașii mei, pentru care iarăși sunt în dureri de facere până când va lua chip Hristos în voi.
20Aș vrea să fiu de față la voi chiar acum și să‐mi schimb glasul, căci sunt în nedumerire în privința voastră.
21Spuneți‐mi voi care voiți să fiți sub lege, nu auziți legea?
22Căci este scris că Avraam a avut doi fii, pe unul din cea roabă și pe altul din cea slobodă.
23Și cel din cea roabă a fost născut după carne, iar cel din cea slobodă a fost născut prin făgăduință;
24care au alt înțeles: căci aceste femei sunt două legăminte, unul de la muntele Sinai, născând spre robie, care este Agar.
25Și „Agar” este muntele Sinai în Arabia; și ea stă în același rând cu Ierusalimul de acum, căci robește cu fiii săi.
26Dar Ierusalimul de sus este slobod, ca unul care este mama noastră.
27Căci este scris: Veselește‐te tu, stearpo, care nu naști; izbucnește în bucurie și strigă tu care n‐ai dureri de facere; pentru că mulți sunt copiii celei singuratice, mai mulți decât ai celei ce are bărbat.
28Voi însă, fraților, sunteți copii ai făgăduinței ca Isaac.
29Dar după cum atunci cel ce a fost născut după carne prigonea pe cel născut după Duh, așa este și acum.
30Dar ce zice scriptura? Dă afară pe roabă și pe fiul ei: căci fiul roabei nu va moșteni cu fiul celei slobode.
31De aceea, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci ai celei slobode.