1Pavel, apostol (nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl care l‐a sculat dintre cei morți),
2și toți frații care sunt împreună cu mine, bisericilor Galatiei:
3Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și Domnul nostru Isus Hristos,
4care s‐a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată afară din veacul de față cel rău, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru,
5căruia fie slavă în vecii vecilor! Amin.
6Mă mir că așa de repede vă mutați de la cel ce v‐a chemat în harul lui Hristos la o altfel de evanghelie,
7care nu este o altă evanghelie: decât că sunt unii care vă tulbură și voiesc să răstoarne evanghelia lui Hristos.
8Ci chiar dacă noi sau un înger din cer vă va vesti o altă evanghelie decât ceea ce v‐am vestit noi, să fie anatema.
9Cum am zis mai înainte zic și acum iarăși: Dacă cineva vă vestește o evanghelie alta decât ceea ce ați primit, să fie anatema.
10Căci oare caut eu acum să câștig pentru mine pe oameni sau pe Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aș mai plăcea oamenilor, n‐aș fi robul lui Hristos.
11Căci vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este după om.
12Căci nici n‐am primit‐o, nici n‐am învățat‐o de la om, ci am primit‐o prin descoperirea lui Isus Hristos.
13Căci ați auzit de purtarea mea altădată în iudaism, că prigoneam peste măsură biserica lui Dumnezeu și o prăpădeam.
14Și înaintam în iudaism mai mult decât mulți de o vârstă cu mine în neamul meu, fiind cel mai înfocat râvnitor de datinele strămoșilor mei.
15Dar când a binevoit Dumnezeu, care m‐a pus deoparte din pântecele mamei mele și m‐a chemat prin harul său,
16să descopere pe Fiul său în mine, ca să‐l vestesc prin Neamuri, de îndată nu m‐am sfătuit cu carnea și sângele,
17nici nu m‐am suit la Ierusalim la cei ce erau apostoli mai înainte de mine, ci am plecat în Arabia și m‐am întors iarăși la Damasc.
18Apoi după trei ani m‐am suit la Ierusalim ca să fac cunoștință cu Chifa și am rămas la el cincisprezece zile.
19Dar n‐am văzut pe altul din apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.
20Și în cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.
21După aceea am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei.
22Și eram încă necunoscut la față bisericilor Iudeii, care sunt în Hristos.
23Auzeau însă numai că: Prigonitorul nostru de odinioară acum vestește credința pe care o prăpădea odinioară.
24Și slăveau pe Dumnezeu în mine.