1Și când a venit luna a șaptea și copiii lui Israel erau în cetăți, poporul s‐a adunat ca un singur om la Ierusalim.
2Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații săi preoții și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și frații săi s‐au sculat și au zidit altarul Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3Și au pus altarul pe piciorul său, căci le era groază de popoarele țărilor: și au adus pe el arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară.
4Și au făcut sărbătoarea corturilor, după cum este scris, și au adus arderi de tot, zi cu zi după număr, după datină, după trebuința fiecărei zile;
5și după aceea arderea de tot necurmată și cea de la lunile noi și cea de la toate sărbătorile Domnului care erau sfințite, și de la fiecine care aducea un dar de bunăvoie Domnului.
6Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot Domnului. Dar temelia templului Domnului nu se pusese încă.
7Și au dat argint cioplitorilor de pietre și tâmplarilor; și mâncare și băutură și untdelemn sidonienilor și tirienilor, ca să aducă din Liban lemne de cedru pe mare la Iafo, după învoirea pe care o aveau de la Cir, împăratul Persiei.
8Și în anul al doilea al venirii lor la casa lui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, au început Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, și ceilalți frați ai lor, preoții și leviții și toți care ieșiseră din robie la Ierusalim; și au rânduit pe leviții de douăzeci de ani și mai sus să aibă privegherea peste lucrul casei Domnului.
9Atunci Iosua cu fiii săi și frații săi, Cadmiel și fiii săi, fiii lui Iuda, au stătut ca unul ca să privegheze peste lucrători în casa lui Dumnezeu: și fiii lui Henadad, fiii lor și frații lor, leviții.
10Și pe când zidarii puneau temelia templului Domnului, au așezat pe preoți în îmbrăcămintea lor cu trâmbițe și pe leviți, fiii lui Asaf, cu chimvale, ca să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, împăratul lui Israel.
11Și au cântat răspunzându‐și unii altora, lăudând și mulțumind Domnului zicând: Căci este bun, căci în veac ține îndurarea lui față de Israel. Și tot poporul a strigat cu strigare mare, ca să laude pe Domnul, pentru că puneau temelia casei Domnului.
12Dar mulți dintre preoți și leviți și capii părintești, bătrânii care văzuseră casa dintâi, plângeau cu glas tare când se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor; și mulți își înălțau glasul cu strigare de bucurie:
13și poporul nu putea deosebi glasul strigătului de bucurie de glasul de plângere al poporului: căci poporul înălța o strigare de bucurie și strigarea se auzea de departe.