Ezekiel 24
1 Iarăși în anul al nouălea, în luna a zecea, la zece ale lunii, cuvântul Domnului a fost către mine zicând:
2 Fiu al omului, scrie‐ți numele zilei, al zilei acesteia: în această zi se apropie împăratul Babilonului împotriva Ierusalimului.
3 Și pune o pildă înaintea casei răzvrătitoare și zi‐le: Așa zice Domnul Dumnezeu: Pune oala, pune‐o și toarnă și apa în ea.
4 Strânge în ea bucățile ei, toate bucățile cele bune, șoldul și umărul; umple‐o cu oase alese,
5 ia și din cele mai alese ale turmei și sub oală fă o grămadă de lemne pentru oase. Fă‐o să clocotească și să fiarbă oasele în ea.
6 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge, de oala a cărei rugină este în ea și a cărei rugină nu se dezlipește! Scoate‐i bucățile una după alta; să nu se arunce sorț asupra ei.
7 Căci sângele ei este în mijlocul ei: l‐a pus pe stâncă uscată, nu l‐a vărsat pe pământ ca să‐l acopere cu țărână.
8 Ca să ațâțe mânia spre a face răzbunare am pus sângele ei pe stânca uscată ca să nu fie acoperit.
9 De aceea așa zice Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea de sânge! Și‐i voi mări rugul.
10 Îngrămădește lemne, aprinde focul, mistuie carnea, mestecă bine și să ardă oasele.
11 Pune‐o goală pe cărbuni ca să se înfierbânte și arama ei să ardă ca să i se topească necurăția în ea, ca să i se ducă rugina.
12 Ea s‐a trudit cu osteneala și rugina ei cea mare nu iese din ea; rugina ei nu iese cu foc.
13 În murdăria ta este destrăbălare: căci te‐am curățit și nu te‐ai curățit. Nu te vei mai curăți de murdăria ta, până voi face să mi se odihnească mânia asupra ta.
14 Eu, Domnul, am zis: Va fi și eu o voi face; nu mă voi întoarce, nu voi cruța, nici nu mă voi căi. Te voi judeca după căile tale și după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.
15 Și cuvântul Domnului a fost către mine zicând:
16 Fiu al omului, iată voi lua de la tine plăcerea ochilor tăi cu o lovitură. Totuși să nu bocești și să nu plângi și să nu‐ți curgă lacrimile.
17 Suspină în tăcere, nu face jelire pentru morți, leagă‐ți podoaba pe cap și pune‐ți încălțămintele în picioare și nu‐ți acoperi buzele și nu mânca pâinea oamenilor.
18 Și am vorbit poporului dimineața și seara mi‐a murit nevasta. Și dimineața am făcut cum mi se poruncise.
19 Și poporul mi‐a zis: Oare nu ne vei spune ce sunt pentru noi aceste lucruri pe care le faci?
20 Atunci le‐am zis: Cuvântul Domnului a fost către mine zicând:
21 Spune casei lui Israel: Așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, voi pângări locașul meu sfințit, fala puterii voastre, plăcerea ochilor voștri și dorința sufletului vostru! Și fiii voștri și fiicele voastre pe care i‐ați lăsat în urmă vor cădea de sabie.
22 Și veți face cum am făcut eu: nu vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea oamenilor.
23 Și podoabele voastre vor fi pe capetele voastre și încălțămintele voastre în picioarele voastre. Nu veți boci, nici nu veți plânge, ci veți lâncezi în nelegiuirile voastre și veți geme unul la altul.
24 Și Ezechiel vă va fi un semn: după toate cele ce a făcut el veți face și voi. Când va veni aceasta, veți cunoaște că eu sunt Domnul Dumnezeu.
25 Și tu, fiu al omului, în ziua când voi lua de la ei puterea lor, bucuria slavei lor, plăcerea ochilor lor și dorința sufletului lor: pe fiii lor și pe fiicele lor,
26 în ziua aceea nu va veni oare la tine cel ce scapă, ca să te facă să auzi aceasta cu urechile tale?
27 În ziua aceea gura ta se va deschide către cel scăpat și vei vorbi și nu vei mai fi mut: și vei fi un semn pentru ei și vor cunoaște că eu sunt Domnul.