1Dacă va fura cineva un bou sau o oaie și o va junghia sau o va vinde, să plătească cinci boi pentru un bou și patru oi pentru o oaie.
2Dacă hoțul va fi aflat spărgând și va fi lovit și va muri, nu va fi vinovăție de sânge pentru el.
3Dacă va răsări soarele peste el, va fi vinovăție de sânge pentru el: ar fi plătit tot; dacă n‐ar fi avut, ar fi fost vândut pentru furtul său.
4Dacă furtul se va afla viu în mâna lui, fie bou, fie măgar, fie oaie, el să plătească îndoit.
5Dacă va paște cineva o țarină sau o vie și va pune vita sa în ea și va paște în țarina altuia: să plătească din ce este mai bun în țarina sa și din ce este mai bun în via sa.
6Dacă va izbucni focul și va cuprinde spinii și vor arde clăile de snopi sau grâu încă în picioare sau țarina, cel ce a pus foc să plătească tot.
7Dacă va da cineva vecinului său argint sau unelte spre păstrare și se vor fura din casa omului, dacă se va afla hoțul, să plătească îndoit.
8Dacă nu se va afla hoțul, stăpânul casei va fi adus înaintea judecătorilor ca să spună că n‐a pus mâna pe bunul aproapelui său.
9În orice fel de înșelăciune: fie bou sau măgar sau oaie sau haină sau orice lucru pierdut de care se va zice: Acesta este! pricina amândurora să vină înaintea judecătorilor: acela pe care îl vor osândi judecătorii, să plătească îndoit aproapelui său.
10Dacă va da cineva aproapelui său spre păzire un măgar sau un bou sau o oaie sau vreun dobitoc și dobitocul va muri sau va fi vătămat sau răpit și nimeni nu va vedea,
11jurământul Domnului să fie între amândoi că n‐a pus mâna pe bunul aproapelui său și stăpânul lui îl va primi și el nu va plăti.
12Dar dacă i‐a fost furat în adevăr, el să plătească stăpânului lui.
13Dacă a fost sfâșiat, să‐l aducă mărturie: nu va plăti ce a fost sfâșiat.
14Și dacă va împrumuta cineva o vită de la aproapele său și va fi vătămată sau va muri și stăpânul ei n‐a fost cu ea, va plăti negreșit.
15Dacă stăpânul ei a fost cu ea, nu va plăti; dacă a fost închiriată, ea va intra pentru chiria ei.
16Și dacă va amăgi careva pe o fecioară nelogodită și se va culca cu ea, s‐o înzestreze negreșit ca să‐i fie nevastă.
17Dacă tatăl ei nu va voi nicidecum să i‐o dea, el va cântări argint după zestrea fecioarelor.
18Pe vrăjitoare să n‐o lași să trăiască.
19Oricine se culcă cu un dobitoc să fie omorât.
20Cel ce jertfește unui dumnezeu afară numai de Domnul, să fie prăpădit de tot.
21Să nu strâmtorezi și să n‐asuprești pe străinul de loc, căci ați fost străini de loc în țara Egiptului.
22Să nu mâhniți pe văduvă, nici pe orfan.
23Dacă‐i vei mâhni în vreun fel și vor striga către mine, voi auzi negreșit strigătul lor.
24Și mânia mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia și nevestele voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani.
25Dacă vei împrumuta argint poporului meu, săracului care este cu tine, să nu‐i fii ca un cămătar; să nu‐i puneți dobândă.
26Dacă vei lua zălog haina aproapelui tău, să i‐o înapoiezi înainte de apusul soarelui.
27Căci este singura lui învelitoare, haina sa pentru pielea sa; în ce se va culca? Și va fi așa: când va striga către mine, voi auzi, căci sunt îndurător.
28Să nu batjocorești pe judecători, și să nu blestemi pe mai marele poporului tău.
29Să nu zăbovești cu belșugul ariei tale, și cu ce curge din teascul tău. Pe întâiul născut dintre fiii tăi mi‐l vei da mie.
30Așa să faci cu boul tău, cu oaia ta: șapte zile va fi cu mama sa; în ziua a opta mi‐l vei da.
31Și voi să‐mi fiți oameni sfinți și să nu mâncați carne sfâșiată în câmp; s‐o aruncați la câini.