1În luna a treia după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în aceeași zi, au venit în pustia Sinai.
2Au plecat de la Refidim și au venit în pustia Sinai și au tăbărât în pustie. Și Israel a tăbărât acolo în dreptul muntelui.
3Și Moise s‐a suit la Dumnezeu și Domnul l‐a chemat din munte zicând: Așa să zici casei lui Iacov și să spui copiilor lui Israel:
4Ați văzut ce am făcut Egiptului și cum v‐am purtat pe aripi de vultur și v‐am adus la mine.
5Și acum, dacă veți asculta de glasul meu cu adevărat și veți păzi legământul meu, veți fi comoara mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al meu.
6Și îmi veți fi o împărăție de preoți și un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei vorbi copiilor lui Israel.
7Și Moise a venit și a chemat pe bătrânii poporului și le‐a pus înainte toate aceste cuvinte pe care i le poruncise Domnul.
8Și tot poporul a răspuns împreună și a zis: Tot ce a zis Domnul vom face. Și Moise a dus înapoi Domnului cuvintele poporului.
9Și Domnul a zis lui Moise: Iată, voi veni la tine în întunericul gros al norului ca poporul să audă când voi vorbi cu tine și să te creadă și pe tine în veac. Și Moise a adus înapoi Domnului cuvintele poporului.
10Și Domnul a zis lui Moise: Mergi la popor și sfințește‐i astăzi și mâine și să‐și spele hainele.
11Și să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul se va coborî înaintea ochilor întregului popor pe muntele Sinai.
12Și vei pune poporului îngrădiri de jur împrejur zicând: Feriți‐vă să vă suiți pe munte și să vă atingeți de marginea lui. Orice se va atinge de munte va fi omorât negreșit.
13Mâna nu se va atinge de el fără să fie ucisă negreșit cu pietre sau străpunsă cu săgeata: dobitoc sau om, nu vor trăi. Când trâmbița va suna lung, se vor sui pe munte.
14Și Moise s‐a pogorât de pe munte la popor și a sfințit poporul și și‐au spălat hainele.
15Și a zis poporului: Fiți gata pentru ziua a treia; nu vă apropiați de femeie.
16Și a fost așa: a treia zi când a venit dimineața, au fost tunete și fulgere și un nor gros pe munte și un sunet de trâmbiță foarte tare; și tot poporul care era în tabără s‐a cutremurat.
17Și Moise a scos pe popor din tabără ca să întâmpine pe Dumnezeu și au stătut la poalele muntelui.
18Și tot muntele Sinai fumega pentru că Domnul se pogorâse pe el în foc; și fumul lui se suia ca fumul unui cuptor și tot muntele se cutremura cu putere.
19Și sunetul trâmbiței creștea și se făcea foarte tare și Moise a vorbit și Dumnezeu i‐a răspuns cu glas.
20Și Domnul s‐a pogorât pe muntele Sinai, pe vârful muntelui; și Domnul a chemat pe Moise în vârful muntelui și Moise s‐a suit.
21Și Domnul a zis lui Moise: Pogoară‐te, poruncește poporului să nu năvălească la Domnul ca să vadă și mulți din ei să cadă.
22Chiar și preoții care se apropie de Domnul să se sfințească pentru ca nu cumva Domnul să facă o spărtură în ei.
23Și Moise a zis Domnului: Poporul nu se va putea sui pe muntele Sinai, căci ne‐ai poruncit stăruitor, zicând: Pune îngrădiri împrejurul muntelui și sfințește‐l.
24Și Domnul i‐a zis: Mergi, pogoară‐te; și te vei sui tu și Aaron cu tine, dar preoții și poporul să nu năvălească să se suie la Domnul, ca să nu facă o spărtură în ei.
25Și Moise s‐a pogorât la popor și le‐a spus.