Exodus 13
1 Și Domnul a vorbit lui Moise zicând:
2 Sfințește‐mi pe orice întâi‐născut, orice deschide pântecele între copiii lui Israel din om și din dobitoc: este al meu.
3 Și Moise a zis poporului: Aduceți‐vă aminte de ziua aceasta în care ați ieșit din Egipt, din casa de robi; căci Domnul v‐a scos cu mână tare din acest loc. Și să nu se mănânce nimic cu aluat.
4 Voi ieșiți astăzi în luna abib.
5 Și va fi așa: când te va aduce Domnul în țara cananitului și a hetitului și a amoritului și a hevitului și a iebusitului pe care a jurat părinților tăi că ți‐o va da, țară în care curge lapte și miere, vei săvârși această slujbă în luna aceasta.
6 Șapte zile să mănânci azimi și în ziua a șaptea este sărbătoare pentru Domnul.
7 În cele șapte zile să se mănânce azimi și să nu se vadă la tine pâine cu aluat și să nu se vadă la tine aluat în toate hotarele tale.
8 Și să istorisești fiului tău în ziua aceea zicând: Este pentru ceea ce mi‐a făcut Domnul când am ieșit din Egipt.
9 Și aceasta să‐ți fie ca semn pe mâna ta și ca o amintire între ochii tăi, ca legea Domnului să fie în gura ta; căci Domnul te‐a scos din Egipt cu mână tare.
10 Și să păzești acest așezământ la vremea sa din an în an.
11 Și va fi așa: când te va aduce Domnul în țara cananiților, cum ți‐a jurat ție și părinților tăi, și ți‐o va da,
12 vei trece lui Dumnezeu tot ce deschide pântecele și orice întâi‐născut care vine din dobitoacele tale; cei de partea bărbătească vor fi ai Domnului.
13 Și orice întâi‐născut al măgăriței îl vei răscumpăra cu un miel; și dacă nu‐l vei răscumpăra, îi vei frânge gâtul. Și pe orice întâi‐născut din om dintre fiii tăi îl vei răscumpăra.
14 Și va fi așa: când te va întreba fiul tău în viitor zicând: Ce este aceasta? atunci îi vei zice: Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt, din casa de robi.
15 Și a fost așa: când Faraon s‐a încăpățânat să nu ne lase să ieșim, Domnul a omorât pe toți întâii născuți în țara Egiptului, de la întâiul născut al oamenilor până la întâiul născut al dobitoacelor: pentru aceea jertfesc eu Domnului tot ce deschide pântecele, partea bărbătească, și răscumpăr pe orice întâi‐născut al copiilor mei.
16 Și îți va fi un semn pe mâna ta și legături de amintire între ochii tăi, căci Domnul ne‐a scos cu mână tare din Egipt.
17 Și a fost așa: după ce Faraon a lăsat pe popor să meargă, Dumnezeu nu i‐a dus pe calea țării filistenilor, deși ea era aproape. Căci Dumnezeu a zis: Ca nu cumva poporul văzând lupta să se căiască și să se întoarcă în Egipt.
18 Și Dumnezeu a făcut pe popor să ocolească pe calea pustiei Mării Roșii. Și copiii lui Israel au ieșit în șir de bătaie din țara Egiptului.
19 Și Moise a luat cu sine oasele lui Iosif, căci pusese pe copiii lui Israel să jure cu jurământ zicând: Dumnezeu vă va cerceta negreșit și să‐mi duceți oasele cu voi de aici.
20 Și au plecat din Sucot și au tăbărât în Etam la marginea pustiei.
21 Și Domnul mergea înaintea feței lor ziua într‐un stâlp de nor ca să le arate calea, iar noaptea într‐un stâlp de foc ca să le dea lumină ca să meargă zi și noapte.
22 Stâlpul de nor nu se depărta ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.