Ecclesiastes 12
1 Și adu‐ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele cele rele și să se apropie anii când vei zice: N‐am plăcere de ei!
2 Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și să se întoarcă norii după ploaie.
3 În ziua când păzitorii casei (mâinile) tremură și se încovoaie cei tari (picioarele) și încetează râșnitorii (dinții), fiindcă sunt puțini și cei ce se uită pe ferestre (ochii) se întunecă,
4 și ușile (buzele) se închid înspre uliță, când glasul râșnitorilor slăbește și unul se scoală la glasul păsării, și se pleacă toate fiicele cântării (sunetele);
5 da, se tem de ce este înalt și spaimele sunt pe cale; migdalul e în floare, și lăcusta este o sarcină și capera este fără urmare, căci omul merge spre casa sa veșnică și bocitorii umblă pe ulițe;
6 înainte ca să se slăbească funia de argint și să se sfărâme potirul de aur și să se spargă ulciorul la fântână și să se sfărâme roata la puț;
7 și să se întoarcă pulberea în pământ, cum a fost, și duhul să se întoarcă la Dumnezeu care l‐a dat.
8 Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, totul este deșertăciune!
9 Și mai mult, pentru că Propovăduitorul a fost înțelept, a mai învățat pe popor cunoștință, și el a cumpănit și căutat și a pus în șir multe proverbe.
10 Propovăduitorul a căutat să găsească cuvinte de desfătare și ceea ce s‐a scris este drept, cuvinte de adevăr.
11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepuși și adunările de pilde ca niște piroane înfipte: sunt date de un singur păstor.
12 Și pe lângă asta, fiul meu, fii înștiințat: facerea multor cărți n‐are sfârșit și prea multă citire este obosire a trupului.
13 Să ascultăm sfârșitul întregului lucru: Teme‐te de Dumnezeu și păzește poruncile lui! Căci aceasta este totul pentru om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.