1Și adu‐ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele cele rele și să se apropie anii când vei zice: N‐am plăcere de ei!
2Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și să se întoarcă norii după ploaie.
3În ziua când păzitorii casei (mâinile) tremură și se încovoaie cei tari (picioarele) și încetează râșnitorii (dinții), fiindcă sunt puțini și cei ce se uită pe ferestre (ochii) se întunecă,
4și ușile (buzele) se închid înspre uliță, când glasul râșnitorilor slăbește și unul se scoală la glasul păsării, și se pleacă toate fiicele cântării (sunetele);
5da, se tem de ce este înalt și spaimele sunt pe cale; migdalul e în floare, și lăcusta este o sarcină și capera este fără urmare, căci omul merge spre casa sa veșnică și bocitorii umblă pe ulițe;
6înainte ca să se slăbească funia de argint și să se sfărâme potirul de aur și să se spargă ulciorul la fântână și să se sfărâme roata la puț;
7și să se întoarcă pulberea în pământ, cum a fost, și duhul să se întoarcă la Dumnezeu care l‐a dat.
8Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, totul este deșertăciune!
9Și mai mult, pentru că Propovăduitorul a fost înțelept, a mai învățat pe popor cunoștință, și el a cumpănit și căutat și a pus în șir multe proverbe.
10Propovăduitorul a căutat să găsească cuvinte de desfătare și ceea ce s‐a scris este drept, cuvinte de adevăr.
11Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepuși și adunările de pilde ca niște piroane înfipte: sunt date de un singur păstor.
12Și pe lângă asta, fiul meu, fii înștiințat: facerea multor cărți n‐are sfârșit și prea multă citire este obosire a trupului.
13Să ascultăm sfârșitul întregului lucru: Teme‐te de Dumnezeu și păzește poruncile lui! Căci aceasta este totul pentru om.
14Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău.