Deuteronomy 25
1 Dacă va fi o neînțelegere între oameni și vin la judecată și judecătorii îi judecă, atunci să îndreptățească pe cel drept și să osândească pe cel rău.
2 Și va fi așa: dacă omul cel rău va fi vrednic de bătaie, judecătorul să poruncească să fie pus jos și să fie bătut cu număr înaintea feței lui, după răutatea lui,
3 să‐l bată cu patruzeci de lovituri; să nu întreacă, pentru ca nu cumva, dacă‐l vor bate cu multe lovituri peste acestea, fratele tău să fie disprețuit în ochii tăi.
4 Să nu legi gura boului când treeră.
5 Când frații vor locui împreună și unul din ei va muri și nu va avea fiu, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un om străin: cumnatul ei să intre la ea și să și‐o ia de nevastă și să împlinească față de ea datoria de cumnat.
6 Și va fi așa: întâiul născut pe care‐l va naște ea să stea în numele fratelui său mort ca să nu i se șteargă numele din Israel.
7 Și dacă omului nu‐i va plăcea să ia pe cumnata sa, atunci cumnata sa să se suie la poartă la bătrâni și să zică: Cumnatul meu nu voiește să ridice nume fratelui său în Israel; nu voiește să împlinească cu mine datoria de cumnat.
8 Și bătrânii cetății sale să‐l cheme și să‐i vorbească; și dacă el stă și zice: Nu‐mi place s‐o iau!
9 atunci cumnata sa să se apropie de el înaintea ochilor bătrânilor și să‐i scoată încălțămintea din picior, să‐l scuipe în față și să răspundă și să zică: Așa să se facă bărbatului care nu voiește a zidi casa fratelui său.
10 Și numele lui să se cheme în Israel: Casa celui descălțat.
11 Dacă doi bărbați se vor certa între ei, un bărbat cu fratele său, și nevasta unuia se va apropia ca să scape pe bărbatul ei din mâna celui ce‐l bate și își întinde mâna și‐l apucă de părțile rușinoase,
12 atunci să‐i tai mâna ei: ochiul tău să n‐o cruțe.
13 Să n‐ai la tine în sacul tău două feluri de pietre de cumpănă, una mare și una mică.
14 Să n‐ai în casa ta două feluri de efe, una mare și una mică.
15 Să ai o greutate plină și dreaptă; și să ai o efă plină și dreaptă ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău.
16 Căci oricine face nedreptate este o urâciune Domnului Dumnezeului tău.
17 Adu‐ți aminte de ce ți‐a făcut amalec pe cale când ați ieșit din Egipt;
18 cum te‐a întâmpinat pe cale și a ucis coada oștirii tale, pe toți cei ce erau slabi dinapoia ta când erai obosit și trudit, și nu s‐a temut de Dumnezeu.
19 Și va fi așa: când Domnul Dumnezeul tău îți va da odihnă din partea tuturor vrăjmașilor tăi de jur împrejur în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire s‐o stăpânești, să ștergi amintirea lui amalec de sub ceruri, să nu uiți!