Deuteronomy 15
1 La sfârșitul fiecăror șapte ani să faci o iertare.
2 Și acesta este felul lăsării: Oricine a împrumutat pe cineva să‐și lase mâna de la împrumutul pe care l‐a împrumutat aproapelui său; să nu‐l ceară de la aproapele său și de la fratele său, căci s‐a vestit iertarea Domnului.
3 De la străin poți să ceri dar mâna ta să lase ceea ce este al tău la fratele tău,
4 și să nu fie între tine niciun nevoiaș, căci Domnul te va binecuvânta mult în țara pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău de moștenire ca s‐o stăpânești,
5 numai dacă vei asculta cu tot dinadinsul de glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să iei seama să faci toată porunca aceasta pe care ți‐o poruncesc astăzi.
6 Căci Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta cum ți‐a făgăduit și vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu te vei împrumuta; și tu vei cârmui peste multe neamuri, dar nu vor cârmui peste tine.
7 Dacă va fi între voi un nevoiaș, unul dintre frații tăi în una din porțile tale în țara ta pe care ți‐o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu‐ți învârtoșezi inima nici să nu‐ți închizi mâna către fratele tău cel sărac,
8 ci să‐i deschizi mâna ta și să‐l împrumuți cât îi va fi de ajuns pentru nevoia lui în care duce lipsă.
9 Ferește‐te să nu fie în inima ta un gând netrebnic, zicând: Se apropie anul al șaptelea, anul lăsării! și ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău nevoiaș și să nu‐i dai și el să strige împotriva ta către Domnul și să fie păcat în tine.
10 Să‐i dai negreșit și inima ta să nu fie tristă când îi dai; căci pentru lucrul acesta te va binecuvânta Domnul Dumnezeul tău în toată lucrarea ta și pe orice îți vei pune mâna.
11 Căci nevoiașii nu vor înceta din țara ta de aceea îți poruncesc, zicând: Deschide‐ți mâna larg față de fratele tău, celui nevoiaș al tău și față de săracul din țara ta.
12 Dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, se va vinde ție și‐ți va sluji șase ani, atunci în anul al șaptelea să‐l lași să plece slobod de la tine.
13 Și când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, să nu‐l lași să plece cu mâna goală.
14 Să‐l împodobești cu daruri din turmele tale și din aria ta și din teascul tău cu ce te‐a binecuvântat Domnul Dumnezeul tău.
15 Și să‐ți aduci aminte că ai fost rob în țara Egiptului și că Domnul Dumnezeul tău te‐a răscumpărat; pentru aceea îți poruncesc lucrul acesta astăzi.
16 Și va fi așa: dacă îți va zice el: Nu vreau să ies de la tine! Fiindcă te iubește pe tine și casa ta, căci îi este bine cu tine,
17 atunci să iei o sulă și să‐i străpungi urechea în ușă și să‐ți fie rob pentru totdeauna. Și așa să faci și roabei tale.
18 Să nu‐ți pară greu când îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci slujindu‐ți șase ani ți‐a fost îndoitul simbriei unui simbriaș și Domnul Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce faci.
19 Să sfințești pentru Domnul Dumnezeul tău orice întâi născut de parte bărbătească ce se va naște din vacile tale și din oile tale. Să nu lucrezi cu întâiul născut al vacii tale nici să nu tunzi pe întâiul născut al oilor tale.
20 Să‐l mănânci înaintea Domnului Dumnezeului tău an după an tu și casa ta în locul pe care și‐l va alege Domnul.
21 Iar dacă va avea un cusur și va fi șchiop sau orb, orice cusur rău, să nu‐l jertfești Domnului Dumnezeului tău.
22 Să‐l mănânci înăuntrul porților tale; cel necurat și cel curat deopotrivă, ca pe căprioară și cerb.
23 Numai să nu mănânci sângele lui; să‐l verși pe pământ ca apa.