1Împăratul Belșațar a făcut un ospăț mare mai marilor săi, o mie, și a băut vin înaintea celor o mie.
2Și când gusta vin, Belșațar a poruncit să se aducă vasele de aur și de argint pe care le luase Nebucadnețar, tatăl său, din templul care era la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale.
3Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; și împăratul și mai marii săi, nevestele sale și țiitoarele sale au băut cu ele.
4Au băut vin și au lăudat pe dumnezeii de aur și de argint, de aramă, de fier, de lemn și de piatră.
5În același ceas au ieșit niște degete de mână de om și au scris în fața sfeșnicului pe tencuiala zidului palatului împăratului: și împăratul a văzut partea mâinii care scria.
6Atunci fața împăratului s‐a schimbat și gândurile sale l‐au tulburat și încheieturile coapselor sale s‐au desfăcut și genunchii săi s‐au lovit unul de altul.
7Împăratul a strigat tare ca să aducă pe cărturari, pe haldei și pe cititorii în stele. Împăratul a vorbit și a zis înțelepților Babilonului: Oricine va citi scrierea aceasta și‐mi va arăta tălmăcirea ei va fi îmbrăcat cu purpură și va fi un lanț de aur pe grumazul său și va fi al treilea domn în împărăție.
8Atunci au intrat toți înțelepții împăratului, dar n‐au putut să citească scrierea, nici să facă cunoscut împăratului tălmăcirea ei.
9Atunci împăratul Belșațar s‐a tulburat mult și fața i s‐a schimbat în el și mai marii săi au încremenit.
10Și împărăteasa, la cuvintele împăratului și ale mai marilor săi, a intrat în casa ospățului și împărăteasa a vorbit și a zis: Împărate, să trăiești în veac! Să nu te tulbure gândurile tale și să nu ți se schimbe fața.
11Este un om în împărăția ta în care este duhul dumnezeilor sfinți și în zilele tatălui tău s‐a găsit în el lumină și pricepere și înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor; și împăratul Nebucadnețar, tatăl tău, l‐a pus mai mare peste cărturari, descântători, haldei și cititori în stele.
12Căci un duh ales și cunoștință și pricepere, tălmăcire de visuri și spunerea celor ascunse și dezlegarea nodurilor s‐au aflat în acel Daniel pe care împăratul l‐a numit Beltșațar. Acum să fie chemat Daniel și‐ți va arăta tălmăcirea.
13Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a vorbit și a zis lui Daniel: Tu ești acel Daniel dintre copiii robiei lui Iuda pe care i‐a adus împăratul, tatăl meu, din Iudeea?
14Și am auzit de tine că duhul dumnezeilor este în tine și lumină și pricepere și înțelepciune aleasă s‐a găsit în tine.
15Și acum înțelepții și descântătorii au fost aduși înaintea mea ca să citească scrierea aceasta și să‐mi facă cunoscut tălmăcirea ei, dar n‐au putut să arate tălmăcirea lucrului.
16Și am auzit de tine că poți să tălmăcești și să dezlegi nodurile. Și acum, dacă poți să citești scrierea și să‐mi faci cunoscut tălmăcirea ei, vei fi îmbrăcat cu purpură și un lanț de aur va fi pe grumazul tău și vei fi al treilea domn în împărăție.
17Atunci Daniel a răspuns și a zis înaintea împăratului: Darurile tale să fie ale tale și dă altuia răsplătirile tale; dar eu voi citi împăratului scrierea și‐i voi face cunoscut tălmăcirea.
18Tu, împărate! Dumnezeul cel Preaînalt a dat lui Nebucadnețar, tatăl tău, împărăție și mărime și slavă și măreție.
19Și de mărimea ce i‐a dat, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui; omora pe cine voia și lăsa să trăiască pe cine voia și înălța pe cine voia și smerea pe cine voia.
20Dar când i s‐a înălțat inima și i s‐a împietrit duhul spre mândrie, a fost aruncat din scaunul de domnie al împărăției sale și i‐au luat slava de la el.
21Și a fost alungat dintre copiii oamenilor și inima lui s‐a făcut ca a fiarelor și locuința lui era cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca boii și trupul său era scăldat cu roua cerurilor până ce a cunoscut că Dumnezeul Cel Preaînalt domnește peste împărăția oamenilor și pune peste ea pe cine vrea.
22Și tu, fiul său, Belșațar, nu ți‐ai smerit inima, deși ai știut toate acestea;
23ci te‐ai înălțat împotriva Domnului cerurilor; și au adus vasele casei sale înaintea ta și ați băut vin din ele, tu și mai marii tăi, nevestele tale și țiitoarele tale, și ai lăudat pe dumnezeii de argint și de aur, de aramă, de fier, de lemn și de piatră, care nu văd, nici n‐aud, nici nu cunosc, iar pe Dumnezeu, în mâna căruia este suflarea ta și ale căruia sunt toate căile tale, nu l‐ai slăvit.
24Atunci s‐a trimis dinaintea lui partea de mână și s‐a scris scrierea aceasta.
25Și aceasta este scrierea care s‐a scris: Mene, Mene, Techel, Ufarsin.
26Aceasta este tălmăcirea lucrului: Mene: Dumnezeu a numărat împărăția ta și i‐a pus sfârșit;
27Techel: ești cumpănit în cumpănă și aflat prea ușor;
28Peres: împărăția ta s‐a împărțit și s‐a dat mezilor și perșilor.
29Atunci Belșațar a poruncit și au îmbrăcat pe Daniel cu purpură și au pus un lanț de aur pe grumazul său și s‐a făcut vestire despre el că va fi al treilea domn în împărăție.
30În noaptea aceea Belșațar, împăratul haldeilor, a fost ucis.
31Și Dariu Medul, a primit împărăția fiind cam de șaizeci și doi de ani.