1Și în vremea aceea se va scula Mihail, mai marele cel mare, care stă pentru copiii poporului tău: și va fi o vreme de strâmtorare cum n‐a fost niciodată de când a fost un neam până în vremea aceea. Și în vremea aceea poporul tău va fi scăpat, oricine se va afla scris în carte.
2Și mulți din cei ce dorm în țărâna pământului se vor scula: unii spre viață veșnică și alții spre rușine și ocară veșnică.
3Și înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii cerești și cei ce întorc pe mulți la dreptate ca stelele în veci și pe veci.
4Dar tu, Daniele, ascunde cuvintele și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Mulți vor alerga ici‐colea și cunoștința se va înmulți.
5Atunci eu, Daniel, am privit și iată doi alții stăteau, unul dincoace pe malul râului și unul dincolo pe malul râului.
6Și unul a zis către bărbatul cel îmbrăcat în in care era deasupra apelor râului: Cât de mult este până la sfârșitul minunilor acestora?
7Și am auzit pe bărbatul îmbrăcat în in care era deasupra apelor râului și el și‐a îndreptat dreapta și stânga spre ceruri și a jurat pe cel ce este viu în veac că este pentru o vreme, vremuri și o jumătate; și când se va împlini sfărâmarea puterii poporului sfânt, toate acestea se vor săvârși.
8Și am auzit, dar n‐am înțeles și am zis: Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri?
9Și el a zis: Du‐te, Daniele, căci cuvintele acestea sunt ascunse și pecetluite până la vremea sfârșitului.
10Mulți vor fi curățiți și vor fi albiți și vor fi lămuriți, dar cei răi vor lucra cu răutate și nimeni din cei răi nu va înțelege, dar înțelepții vor înțelege.
11Și din vremea în care jertfa necurmată va fi desființată și se va ridica urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.
13Dar tu, du‐te pe drumul tău până la sfârșit: căci te vei odihni și vei sta în sorțul tău, la sfârșitul zilelor.