1Așa mi‐a arătat Domnul Dumnezeu: și iată, un coș cu roade de vară.
2Și a zis: Ce vezi tu, Amos? Și am zis: Un coș cu roade de vară. Atunci Domnul mi‐a zis: A venit sfârșitul asupra poporului meu Israel. Nu voi mai trece pe lângă ei.
3Și cântările templului vor fi urlete în ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu. Vor fi multe trupuri moarte, le vor arunca în fiecare loc în tăcere.
4Ascultați aceasta, voi cei ce înghițiți pe cei nevoiași și stârpiți pe cei săraci ai țării,
5zicând: Când va trece luna nouă ca să vindem bucate? Și sabatul ca să deschidem grânarele? Micșorând efa și mărind siclul și strâmbând cumpenele pentru înșelăciune:
6ca să cumpărăm cu argint pe cei săraci și pe cei nevoiași pentru o pereche de încălțăminte și să vindem codina de grâu.
7Domnul s‐a jurat pe slava lui Iacov: De voi uita vreuna din faptele lor în veac!
8Oare să nu se cutremure țara de aceasta și să nu se jelească oricine care locuiește în ea? Da, se va umfla în totul ca Râul; și se va tulbura și se va cufunda iarăși ca Râul Egiptului.
9Și va fi așa: În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face ca soarele să apună la amiază și voi întuneca pământul în ziua mare.
10Și voi preface sărbătorile voastre în jelire și toate cântările voastre în bocire și voi pune sac pe toate coapsele și pleșuvie pe orice cap; și o voi face ca jelirea pentru un singur fiu și sfârșitul său ca o zi de amărăciune.
11Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în țară; nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci de auzirea cuvintelor Domnului.
12Și vor merge de la mare până la mare și de la miazănoapte până la răsărit; vor cutreiera încoace și încolo ca să caute cuvântul Domnului și nu‐l vor afla.
13În ziua aceea fecioarele cele frumoase și tinerii se vor topi de sete.
14Cei ce jură pe păcatul Samariei și zic: Viu este dumnezeul tău, Dane! și: Vie este calea Beer‐Șebei! chiar ei vor cădea și nu se vor mai scula.