1Vai de cei ce sunt fără grijă în Sion și care se încred în muntele Samariei, oameni cu nume între cele dintâi ale neamurilor, la care vine casa lui Israel!
2Treceți la Calne și vedeți. Și de acolo duceți‐vă la Hamatul cel mare și coborâți‐vă la Gatul filistenilor. Oare sunt ele mai bune decât împărățiile acestea? Ori este hotarul lor mai mare decât hotarul vostru?
3Voi care depărtați ziua cea rea și faceți să se apropie scaunul asupririi;
4care vă culcați pe paturi de fildeș și vă întindeți în așternuturile voastre și mâncați mieii grași din turmă și vițeii din mijlocul grajdului;
5care cântați alene după glasul alăutei, care vă născociți instrumente de muzică întocmai ca David;
6care beți vinul în farfurii și vă ungeți cu mirurile cele dintâi, dar nu vă întristați de rănile lui Iosif.
7De aceea acum vor fi duși robi în capul celor duși robi și vor trece ospețele celor ce se întind.
8Domnul Dumnezeu s‐a jurat pe sufletul său, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Disprețuiesc mândria lui Iacov și‐i urăsc palatele; de aceea voi da cetatea și tot ce este în ea.
9Și va fi așa: dacă vor rămâne zece oameni într‐o casă, vor muri.
10Și unchiul cuiva îl va ridica, adică cel ce‐l va arde, ca să scoată oasele din casă și va zice celui ce va fi în părțile dinăuntrul casei: Mai este cineva cu tine? Și el va zice: Nimeni. Atunci va zice: Tăcere. Căci nu putem pomeni numele Domnului.
11Căci iată, Domnul poruncește și va lovi casa cea mare cu spărturi și casa cea mică cu crăpături.
12Vor alerga oare cai pe stâncă? Voi ara acolo cu boi? Căci ați schimbat judecata în fiere și rodul dreptății în pelin.
13Voi, care vă bucurați în lucru de nimic, care ziceți: Oare nu ne‐am luat noi coarne prin puterea noastră?
14Căci iată, casă a lui Israel, zice Domnul Dumnezeul oștirilor: Voi scula împotriva voastră un neam și vă vor apăsa de la intrarea Hamatului până la pârâul pustiei.