Acts 9
1 Iar Saul, suflând încă amenințare și omor împotriva ucenicilor Domnului, a venit la marele preot
2 și a cerut de la el scrisori la Damasc, către sinagogi, că dacă va găsi pe vreunii că sunt ai Căii, atât bărbați cât și femei, să‐i aducă legați la Ierusalim.
3 Și pe când călătorea, a fost așa: s‐a apropiat de Damasc și fără veste a strălucit împrejurul lui o lumină din cer.
4 Și a căzut la pământ și a auzit un glas zicându‐i: Saule, Saule, pentru ce mă prigonești?
5 Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Iar el a zis: Eu sunt Isus pe care‐l prigonești; (cu greu îți este să calci cu piciorul peste ghimpi.
6 Și tremurând și speriat fiind, zice: Doamne, ce voiești să fac? Și Domnul zice către el:) Ci scoală‐te și intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.
7 Iar bărbații care mergeau împreună cu el pe cale au stat încremeniți, auzind glasul dar nezărind pe nimeni.
8 Și Saul s‐a sculat de la pământ și când i s‐au deschis ochii, nu vedea nimic; și l‐au dus de mână și l‐au adus în Damasc.
9 Și a fost trei zile fără vedere și n‐a mâncat, nici n‐a băut.
10 Și în Damasc era un ucenic cu numele Anania. Și Domnul i‐a zis într‐o vedenie: Anania! Și el a zis: Iată‐mă, Doamne.
11 Și Domnul a zis către el: Scoală‐te și du‐te pe ulița numită Dreaptă și caută în casa lui Iuda pe unul cu numele Saul din Tars; căci iată se roagă.
12 Și el a văzut în vedenie un bărbat cu numele Anania intrând la el și punând mâinile peste el ca să‐și capete vederea.
13 Dar Anania a răspuns: Doamne, am auzit de la mulți despre bărbatul acesta câte rele a făcut sfinților tăi în Ierusalim.
14 Și aici are împuternicire de la mai marii preoților ca să lege pe toți care cheamă numele tău.
15 Dar Domnul i‐a zis: Du‐te, pentru că acesta îmi este un vas ales, ca să poarte numele meu înaintea Neamurilor și împăraților și copiilor lui Israel.
16 Căci eu îi voi arăta câte trebuie să sufere pentru numele meu.
17 Și Anania a plecat și a intrat în casă; și punându‐și mâinile peste el, a zis: Frate Saule, Domnul Isus, care ți s‐a arătat în calea pe care veneai, m‐a trimis ca iar să‐ți capeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.
18 Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și și‐a căpătat vederea și s‐a sculat și a fost botezat.
19 Și a luat mâncare și s‐a întărit. Și a fost câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc.
20 Și îndată a propovăduit în sinagogi pe Isus că el este Fiul lui Dumnezeu.
21 Și toți care‐l auzeau erau uimiți și ziceau: Nu este oare acesta cel ce a nimicit în Ierusalim pe cei ce chemau acest nume? Și pentru aceasta a venit aici ca să‐i ducă legați la mai marii preoților.
22 Iar Saul se întărea și mai mult și punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, întărind că acesta este Hristosul.
23 Și când s‐au împlinit destule zile, iudeii s‐au sfătuit împreună ca să‐l omoare.
24 Dar sfatul lor a fost adus la cunoștința lui Saul. Și ei păzeau porțile zi și noapte ca să‐l omoare.
25 Iar ucenicii l‐au luat noaptea și l‐au pogorât prin zid, lăsându‐l jos într‐o coșniță.
26 Și când a fost la Ierusalim, cerca să se lipească de ucenici; și toți se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27 Dar Barnaba l‐a luat cu sine și l‐a dus la apostoli și le‐a istorisit cum pe cale a văzut pe Domnul și că i‐a vorbit și cum în Damasc a propovăduit pe față în numele lui Isus.
28 Și era împreună cu ei în Ierusalim, intrând și ieșind,
29 și propovăduind pe față în numele Domnului. Și vorbea și se întreba cu eleniștii; dar ei umblau ca să‐l omoare.
30 Și când au știut frații, l‐au dus în jos la Cesarea și l‐au trimis la Tars.
31 Deci Biserica prin toată Iudeea și Galileea și Samaria avea pace, zidindu‐se și înaintând în frica Domnului, și prin mângâierea Sfântului Duh se înmulțea.
32 Și a fost așa: pe când trecea Petru prin toate părțile, s‐a pogorât la sfinții care locuiesc în Lida.
33 Și a găsit acolo pe un om, cu numele Enea, de opt ani zăcând în pat, care era slăbănog.
34 Și Petru i‐a zis: Enea, Isus Hristos te vindecă; scoală și fă‐ți patul. Și îndată s‐a sculat.
35 Și toți locuitorii din Lida și Sarona l‐au văzut și s‐au întors la Domnul.
36 Și în Iope era o ucenică cu numele Tabita, care tălmăcit se zice Dorca. Aceasta era plină de fapte bune și de milostenii pe care le făcea.
37 Și a fost așa: în acele zile ea s‐a îmbolnăvit și a murit; și după ce au scăldat‐o, au pus‐o în odaia de sus.
38 Și fiindcă Lida era aproape de Iope, ucenicii când au auzit că Petru este în ea, au trimis doi bărbați la el rugându‐l: Nu pregeta să vii până la noi.
39 Și Petru s‐a sculat și a venit cu ei; și când a sosit, l‐au dus în odaia de sus și i s‐au înfățișat toate văduvele plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Dorca, pe când era cu ele.
40 Dar Petru i‐a scos pe toți afară și a îngenuncheat și s‐a rugat; și întorcându‐se spre trup, a zis: Tabita, scoală‐te. Și ea și‐a deschis ochii și când a văzut pe Petru, s‐a ridicat în sus.
41 Și el i‐a dat mâna și a sculat‐o în sus; și chemând pe sfinți și pe văduve, le‐a înfățișat‐o vie.
42 Și s‐a făcut cunoscut prin toată Iope și mulți au crezut în Domnul.
43 Și a fost așa: el a rămas destule zile în Iope la un oarecare Simon, un tăbăcar.