1Și marele preot a zis: Nu cumva acestea sunt astfel?
2Iar el a zis: Bărbați, frați și părinți, ascultați. Dumnezeul slavei s‐a arătat tatălui nostru Avraam când era în Mesopotamia mai înainte de a locui în Haran;
3și a zis către el: Ieși din țara ta și din rudenia ta și mergi în țara pe care ți‐o voi arăta.
4Atunci a ieșit din țara haldeilor și a locuit în Haran; și de acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l‐a strămutat în țara aceasta în care locuiți voi acum.
5Și nu i‐a dat în ea moștenire nicio urmă de picior; și a făgăduit că o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, pe când n‐avea copil.
6Și Dumnezeu a vorbit astfel: Sămânța lui va sta vremelnic într‐o țară străină și o vor robi și o vor asupri patru sute de ani.
7Și pe neamul care îi vor robi îl voi judeca eu, a zis Dumnezeu, și după acestea vor ieși și‐mi vor sluji în acest loc.
8Și i‐a dat legământul tăierii împrejur; și astfel Avraam a născut pe Isaac și l‐a tăiat împrejur în ziua a opta și Isaac a născut pe Iacov și Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
9Și patriarhii, pizmuind pe Iosif, l‐au vândut pentru Egipt și Dumnezeu era cu el.
10Și l‐a scos din toate necazurile lui și i‐a dat har și înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, și l‐a făcut dregător peste Egipt și peste toată casa sa.
11Și a venit o foamete peste tot Egiptul și Canaanul și necaz mare; și părinții noștri nu găseau hrană.
12Și când a auzit Iacov că în Egipt sunt grâne, a trimis pe părinții noștri întâia oară.
13Și a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților lui și neamul lui Iosif s‐a dat pe față lui Faraon.
14Și Iosif a trimis și a chemat la sine pe Iacov, tatăl său, și toată rudenia sa, șaptezeci și cinci de suflete.
15Și Iacov s‐a coborât în Egipt și a murit, el și părinții noștri.
16Și au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul pe care‐l cumpărase Avraam cu preț în argint de la fiii lui Emor în Sihem.
17Și cu cât se apropia vremea făgăduinței pe care o jurase Dumnezeu lui Avraam, poporul a crescut și s‐a înmulțit în Egipt,
18până când s‐a sculat un alt împărat peste Egipt, care nu știa pe Iosif.
19Acesta a întrebuințat meșteșugire împotriva neamului nostru și a asuprit pe părinții noștri spre a‐i face să lepede pe pruncii lor ca să nu fie păstrați în viață.
20În vremea aceea s‐a născut Moise și era frumos lui Dumnezeu. El a fost crescut trei luni în casa tatălui.
21Și când a fost lepădat, l‐a ridicat fiica lui Faraon și l‐a crescut ca fiu al ei.
22Și Moise a fost învățat în orice știință a Egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele lui.
23Iar când era aproape de patruzeci de ani, i s‐a suit în inimă ca să cerceteze pe frații săi, pe copiii lui Israel.
24Și văzând pe unul dintre ei nedreptățit, l‐a apărat și a răzbunat pe cel necăjit, omorând pe egiptean.
25Și el socotea că frații săi înțeleg că Dumnezeu le va da mântuire prin mâna sa; dar ei n‐au înțeles.
26Și în ziua următoare li s‐a arătat, pe când se băteau, și i‐a îndemnat la pace zicând: Bărbați, voi sunteți frați; pentru ce vă faceți nedreptate unul altuia?
27Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său, l‐a dat înlături zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător peste noi?
28Nu cumva voiești să mă omori cum ai omorât ieri pe egiptean?
29La acest cuvânt Moise a fugit și a locuit vremelnic în pământul Madian, unde a născut doi fii.
30Și după ce s‐au împlinit patruzeci de ani, un înger i s‐a arătat în pustia muntelui Sinai într‐o flacără de foc a unui rug.
31Și Moise, când a văzut, s‐a minunat de vedenie. Și când s‐a apropiat ca să privească, s‐a făcut un glas al Domnului:
32Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov. Și Moise tremura și n‐a îndrăznit să privească.
33Și Domnul i‐a zis: Dezleagă‐ți încălțămintea picioarelor; căci locul pe care stai este pământ sfânt.
34Am văzut cu adevărat asuprirea poporului meu, care este în Egipt, și am auzit suspinul lor și m‐am pogorât să‐i scot; și acum vino, te trimit în Egipt.
35Pe acest Moise pe care l‐au tăgăduit zicând: Cine te‐a pus mai mare și judecător? Pe acesta l‐a trimis Dumnezeu, ca mai mare și răscumpărător cu mâna îngerului care i s‐a arătat în rug.
36Acesta i‐a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului și în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani.
37Acesta este Moise, care a zis copiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica un proroc dintre frații voștri ca mine; (ascultați‐l).
38Acesta este cel ce a fost în adunare în pustie, cu îngerul care îi vorbea în muntele Sinai și cu părinții noștri: care a primit cuvinte vii ca să ni le dea nouă,
39căruia n‐au voit părinții noștri să‐i fie ascultători, ci l‐au înlăturat și s‐au întors în inimile lor în Egipt,
40zicând lui Aaron: Fă‐ne dumnezei care vor merge înaintea noastră; căci Moise acesta care ne‐a scos din pământul Egiptului nu știm ce s‐a făcut.
41Și au făcut un chip de vițel în acele zile și au adus jertfă idolului și se desfătau în lucrurile mâinilor lor.
42Dar Dumnezeu s‐a întors și i‐a dat să slujească oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: Nu cumva mi‐ați adus vite înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel?
43Și ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le‐ați făcut să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon.
44Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, după cum a rânduit cel ce a vorbit lui Moise, ca să‐l facă după chipul pe care‐l văzuse;
45pe care părinții noștri, la rândul lor, l‐au și adus cu Iosua, când au intrat în stăpânirea Neamurilor pe care le‐a fugărit Dumnezeu de la fața părinților noștri până în zilele lui David;
46care a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov.
47Și Solomon i‐a zidit o casă.
48Dar Cel Preaînalt nu locuiește în cele făcute de mâini, după cum zice prorocul:
49Cerul îmi este scaun de domnie și pământul așternut al picioarelor mele; ce fel de casă îmi veți zidi mie, zice Domnul, sau care este locul odihnei mele?
50Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?…
51Voi cu grumazul înțepenit și netăiați împrejur cu inimile și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; cum au fost părinții voștri, așa și voi.
52Pe care dintre proroci nu i‐au prigonit părinții voștri? Și au și omorât pe cei ce au vestit mai dinainte despre venirea Celui Drept, ai cărui vânzători și omorâtori v‐ați făcut voi acum,
53voi, care ați primit legea prin rânduieli de îngeri și n‐ați păzit‐o!…
54Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimi și scrâșneau cu dinții împotriva lui.
55Iar el fiind plin de Duhul Sfânt s‐a uitat țintă în cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu
56și a zis: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând la dreapta lui Dumnezeu.
57Dar ei au strigat cu glas mare și și‐au astupat urechile și s‐au năpustit cu un gând asupra lui:
58și l‐au scos afară din cetate și‐l omorau cu pietre. Și martorii și‐au pus jos veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.
59Și pe când omorau cu pietre pe Ștefan, el chema pe Domnul și zicea: Doamne Isuse, primește duhul meu.
60Și a îngenuncheat și a strigat cu glas mare: Doamne, nu le pune la socoteală păcatul acesta. Și când a zis aceasta, a adormit.