1Și David a zis: Mai este cineva care să fi rămas din casa lui Saul ca să‐i arăt îndurare pentru Ionatan?
2Și din casa lui Saul era un rob al cărui nume era Țiba. Și l‐au chemat la David. Și împăratul i‐a zis: Tu ești Țiba? Și el a zis: Robul tău.
3Și împăratul a zis: Mai este cineva din casa lui Saul ca să‐i arăt îndurarea lui Dumnezeu? Și Țiba a zis împăratului: Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de amândouă picioarele.
4Și împăratul i‐a zis: Unde este? Și Țiba a zis împăratului: Iată este în casa lui Machir, fiul lui Amiel din Lodebar.
5Și împăratul David a trimis și l‐a luat din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6Și Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David și a căzut pe fața sa și a făcut o plecăciune. Și David a zis: Mefiboșet! Și el a răspuns. Iată robul tău!
7Și David i‐a zis: Nu te teme. Căci îți voi arăta negreșit îndurare pentru Ionatan, tatăl tău, și‐ți voi întoarce toată țarina lui Saul, tatăl tău, și vei mânca pâine la masa mea necurmat.
8Și el a făcut o plecăciune și a zis: Ce este robul tău ca să te uiți la un câine mort ca mine?
9Și împăratul a chemat pe Țiba, robul lui Saul, și i‐a zis: Tot ce a fost al lui Saul și al întregii sale case am dat fiului domnului tău.
10Și‐i vei lucra pământul tu și fiii tăi și robii tăi și vei aduce roadele ca fiul domnului tău să aibă pâine să mănânce; iar Mefiboșet, fiul domnului tău, va mânca pâine la masa mea necurmat. Și Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de robi.
11Și Țiba a zis împăratului: Robul tău va face după toate cele ce poruncește domnul meu împăratul robului său. Și Mefiboșet, a zis David, să mănânce la masa mea ca unul din fiii împăratului.
12Și Mefiboșet avea un fiu mic al cărui nume era Mica. Și toți câți ședeau în casa lui Țiba erau robii lui Mefiboșet.
13Și Mefiboșet a locuit în Ierusalim, căci mânca necurmat la masa împăratului. Și era olog de amândouă picioarele.