1Și a fost așa: când a locuit împăratul în casa sa și Domnul îi dăduse odihnă de toți vrăjmașii lui de jur împrejur,
2împăratul a zis lui Natan, prorocul: Vezi, eu locuiesc într‐o casă de cedru, iar chivotul lui Dumnezeu locuiește în covoare.
3Și Natan a zis împăratului: Mergi și fă tot ce este în inima ta, căci Domnul este cu tine.
4Și a fost așa: în aceeași noapte cuvântul Domnului a fost către Natan zicând:
5Mergi și zi robului meu David: Așa zice Domnul: Oare îmi vei zidi tu o casă ca să locuiesc în ea?
6Căci n‐am locuit în casă din ziua în care am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua de astăzi, ci am umblat într‐un cort și într‐un locaș.
7În toate locurile în care am umblat cu toți copiii lui Israel, am vorbit eu oare o vorbă cu vreuna din semințiile lui Israel căreia i‐am poruncit să fie păstorul poporului meu Israel, zicând: De ce nu mi‐ați zidit o casă de cedru?
8Acum deci, așa vei zice robului meu David: Așa zice Domnul oștirilor: Te‐am luat din staul din urma oilor ca să fii domn peste poporul meu, peste Israel.
9Și am fost cu tine oriunde ai mers și am stârpit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta și‐ți voi face un nume mare ca numele celor mari care sunt pe pământ.
10Și voi rândui un loc poporului meu Israel și‐l voi sădi ca să locuiască în locul său și să nu mai fie tulburați și copiii răutății nu‐l vor mai apăsa ca înainte,
11și ca din ziua în care am poruncit judecători peste poporul meu Israel; și ți‐am dat odihnă de toți vrăjmașii tăi. Și încă Domnul îți spune că îți va face o casă.
12Când se vor împlini zilele tale și vei dormi cu părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din măruntaiele tale, și voi întări împărăția lui.
13El va zidi o casă numelui meu și voi întări scaunul de domnie al împărăției lui în veci.
14Eu îi voi fi tată și el îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra cu toiagul bărbaților și cu bătăile copiilor oamenilor.
15Dar îndurarea mea nu se va depărta de la el, cum am luat‐o de la Saul pe care l‐am depărtat dinaintea ta.
16Și casa ta și împărăția ta va fi întemeiată în veac înaintea ta; scaunul tău de domnie va fi întărit în veac.
17Natan a vorbit așa lui David după toate aceste cuvinte și după toată această vedenie.
18Și împăratul David a intrat și a șezut înaintea Domnului și a zis: Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea că m‐ai adus la atâta?
19Și încă aceasta a fost prea puțin în ochii tăi, Doamne Dumnezeule! Și tu ai vorbit și de casa robului tău pentru un lung viitor. Și aceasta după felul oamenilor, Doamne Dumnezeule?
20Și ce să‐ți mai zică David? Căci tu cunoști pe robul tău, Doamne Dumnezeule!
21Pentru cuvântul tău și după inima ta ai făcut toată această mărime ca s‐o faci cunoscut robului tău.
22De aceea mare ești tu Doamne Dumnezeule! Căci nimeni nu este ca tine și nu este Dumnezeu afară de tine, după toate câte am auzit cu urechile noastre.
23Și oare este un singur popor pe pământ ca poporul tău, ca Israel pe care Dumnezeu s‐a dus să și‐l răscumpere ca popor și să‐și facă un nume și să facă lucruri mari pentru voi și lucruri înfricoșate pentru țara ta înaintea poporului tău, pe care ți l‐ai răscumpărat din Egipt, de la neamurile și dumnezeii lor?
24Și ți‐ai întărit pe poporul tău Israel ca să‐ți fie popor în veac și tu, Doamne, te‐ai făcut Dumnezeul lor.
25Și acum, Doamne Dumnezeule, întărește în veac cuvântul pe care l‐ai vorbit despre robul tău și despre casa lui și fă cum ai zis!
26Și mărit să fie numele tău în veac zicând: Domnul oștirilor este Dumnezeu peste Israel, și casa robului tău David să fie întărită înaintea ta.
27Căci tu, Doamne al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit urechii robului tău și ai zis: Îți voi zidi o casă: de aceea a găsit robul tău în inima sa să se roage către tine rugăciunea aceasta.
28Și acum, Doamne, tu ești Dumnezeu și cuvintele tale sunt adevăr și ai făgăduit acest lucru bun robului tău.
29Și acum placă‐ți să binecuvântezi casa robului tău ca să fie în veac înaintea ta, căci tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, și casa robului tău să fie binecuvântată cu binecuvântarea ta în veac.