1Și David a vorbit către Domnul cuvintele acestei cântări, în ziua când Domnul l‐a scăpat din mâna tuturor vrăjmașilor săi și din mâna lui Saul.
2Și a zis: Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu, da al meu.
3Dumnezeu este stânca mea, îmi voi pune încrederea în el, scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu înalt și scăparea mea. Mântuitorul meu, tu mă mântuiești din asuprire.
4Voi chema pe Domnul care este vrednic de laudă și voi fi mântuit de vrăjmașii mei.
5Căci valurile morții m‐au înconjurat, șivoaiele lui Belial m‐au spăimântat,
6funiile Șeolului m‐au cuprins, lațurile morții au căzut peste mine.
7În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit la urechile sale.
8Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat, temeliile cerurilor s‐au mișcat și s‐au zguduit, căci el se mâniase.
9Un fum se ridica din nările lui și un foc mistuia din gura lui; cărbuni se aprindeau din ea.
10Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și era întuneric sub picioarele sale.
11Și călărea pe un heruvim și zbura și se vedea pe aripile vântului.
12În juru‐i a făcut întunericul drept cort, grămezi de ape, nori deși ai cerurilor.
13Din strălucirea dinaintea lui s‐au aprins cărbuni de foc.
14Domnul a tunat din ceruri și Cel Prea Înalt a făcut să se audă glasul său.
15Și a trimis săgeți și i‐a împrăștiat, fulgerul și i‐a risipit.
16Și păturile mării s‐au văzut. Temeliile lumii s‐au descoperit, la certarea Domnului, la suflarea vântului nărilor lui.
17El a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari,
18m‐a scăpat de vrăjmașul meu cel puternic, de cei ce mă urau. Căci erau prea tari pentru mine.
19Ei au venit peste mine în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu.
20Și el m‐a scos la loc larg, el m‐a scăpat, căci a găsit plăcere de mine;
21Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curăția mâinilor mele.
22Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am abătut cu răutate de la Dumnezeul meu.
23Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și nu m‐am depărtat de la așezămintele lui.
24Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea.
25Și Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curăția mea înaintea ochilor lui.
26Cu cel îndurător te vei arăta îndurător, cu bărbatul desăvârșit, te vei arăta desăvârșit.
27Cu cel curat te vei arăta curat și cu cel strâmb te vei arăta strâmb.
28Și vei mântui pe poporul necăjit și ochii tăi sunt peste cei mândri ca să‐i scobori.
29Căci tu ești candela mea, Doamne, și Domnul luminează întunericul meu.
30Căci cu tine alerg asupra unei cete; cu Dumnezeul meu sar peste zid.
31Cât pentru Dumnezeu, calea sa este desăvârșită, cuvântul Domnului este cercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el.
32Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru?
33Dumnezeu este cetățuia mea cea tare și el călăuzește pe cel desăvârșit în calea sa.
34El face picioarele mele ca ale cerbului și mă pune pe înălțimile mele.
35El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind un arc de aramă.
36Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și smerenia ta m‐a făcut mare.
37Tu ai lărgit pașii mei sub mine și gleznele mele n‐au alunecat.
38Am urmărit pe vrăjmașii mei și i‐am stârpit și nu m‐am întors până i‐am nimicit.
39Și i‐am nimicit și i‐am străpuns și nu se mai scoală, ci au căzut sub picioarele mele.
40Și m‐ai încins cu putere pentru luptă; ai răpus sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea.
41Și ai făcut pe vrăjmașii mei să întoarcă spatele la mine, și am stârpit pe cei ce mă urăsc.
42Ei se uitau, dar nu era nimeni să mântuiască; cătau la Domnul și el nu le‐a răspuns.
43Și i‐am tocat ca pulberea pământului, i‐am zdrobit, i‐am călcat ca noroiul de pe ulițe.
44Tu m‐ai scăpat din certurile poporului meu. Tu m‐ai păstrat să fiu capul neamurilor. Un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji.
45Fiii străinului mă lingușesc. Cum aud ei de mine, mi se supun.
46Fiii străinului se vor veșteji și vor ieși tremurând din întăriturile lor.
47Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și prea înălțat să fie Dumnezeu, stânca mântuirii mele!
48Da, Dumnezeu care mă răzbună și aduce popoarele sub mine.
49El mă smulge de la vrăjmașii mei; da, tu mă înalți mai presus de cei ce se ridică împotriva mea. Tu mă scapi de omul asupritor.
50De aceea te voi lăuda, Doamne, între neamuri și voi cânta laude numelui tău.
51El dă mare mântuire împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței lui în veac.