1Și a fost așa: după aceasta Absalom și‐a gătit un car și cai și cincizeci de bărbați ca să alerge înaintea lui.
2Și Absalom s‐a sculat și a stătut alături de calea porții. Și a fost așa: dacă avea cineva vreo pricină și mergea la judecată la împărat, atunci Absalom îl chema și zicea: Din ce cetate ești? Și el zicea: Robul tău este din una din semințiile lui Israel.
3Și Absalom îi zicea: Iată, treburile tale sunt bune și drepte, dar nu este nimeni care să te asculte din partea împăratului.
4Absalom mai zicea: O! de aș fi pus eu judecător în țară! Orice om care ar avea vreo pricină și judecată ar putea să vină la mine și i‐aș face dreptate.
5Și a fost așa: dacă se apropia cineva să‐i facă plecăciune, el își întindea mâna și îl apuca și‐l săruta.
6Și în felul acesta făcea Absalom la tot Israelul care venea la judecată la împărat și Absalom fura inimile bărbaților lui Israel.
7Și a fost așa: după trecere de patruzeci de ani, Absalom a zis împăratului: Te rog, lasă‐mă să mă duc și să‐mi plătesc la Hebron juruința pe care am făcut‐o Domnului.
8Căci robul tău a făcut o juruință pe când locuiam la Gheșur în Siria zicând: Dacă Domnul mă va întoarce în adevăr la Ierusalim, voi sluji Domnului.
9Și împăratul i‐a zis: Mergi în pace! Și s‐a sculat și a mers la Hebron.
10Și Absalom a trimis iscoade în toate semințiile lui Israel zicând: Când veți auzi sunetul trâmbiței, să ziceți: Absalom este împărat la Hebron.
11Și cu Absalom au mers două sute de bărbați din Ierusalim care au fost chemați. Și mergeau în prostia lor și nu știau nimic.
12Și Absalom a trimis după Ahitofel Ghilonitul, sfetnicul lui David, din cetatea sa, din Ghilo, pe când jertfea jertfe. Și uneltirea a fost puternică fiindcă poporul se înmulțea mereu lângă Absalom.
13Și a venit un sol la David zicând: Inimile bărbaților lui Israel sunt după Absalom.
14Și David a zis tuturor robilor săi care erau cu el în Ierusalim: Sculați‐vă și să fugim, căci altfel nici unul din noi nu va scăpa dinaintea lui Absalom. Grăbiți‐vă să plecăm ca să nu se grăbească el și să ne ajungă și să aducă rău peste noi și să lovească cetatea cu ascuțișul sabiei.
15Și robii împăratului au zis împăratului: După tot ce va alege domnul nostru împăratul, iată robii tăi!
16Și împăratul a ieșit cu toată casa sa în urma sa. Și împăratul a lăsat zece țiitoare ca să păzească ele casa.
17Și împăratul a ieșit și tot poporul în urma sa și a stătut la Betmerhac.
18Și toți robii lui mergeau alături cu el. Și toți cheretiții și toți peletiții și toți ghitiții, șase sute de bărbați care au venit după el de la Gat, au trecut înaintea împăratului.
19Atunci împăratul a zis lui Itai Ghititul: De ce mergi și tu cu noi? Întoarce‐te și rămâi cu împăratul, căci ești străin și în surghiun în locul tău.
20Ieri ai venit și astăzi să te las să mergi cu noi în sus și în jos? Și eu merg unde voi putea. Întoarce‐te și ia înapoi pe frații tăi; îndurarea și adevărul să fie cu tine.
21Și Itai a răspuns împăratului și a zis: Viu este Domnul și viu este domnul meu împăratul că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie spre moarte fie spre viață, acolo va fi și robul tău.
22Și David a zis lui Itai: Du‐te, și treci! Și Itai Ghititul a trecut cu toți oamenii lui și toți copiii care erau cu el.
23Și toată țara plângea cu glas tare și tot poporul trecea; și împăratul a trecut pârâul Chedron și tot poporul a trecut în dreptul căii pustiei.
24Și iată și Țadoc și toți leviții cu el purtând chivotul legământului lui Dumnezeu și au pus jos chivotul lui Dumnezeu. Și Abiatar s‐a suit până ce tot poporul a sfârșit de trecut din cetate.
25Și împăratul a zis lui Țadoc: Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate! Dacă voi afla har înaintea Domnului, el mă va aduce înapoi și mi‐l va arăta și pe el și locuința sa.
26Și dacă va zice astfel: Nu‐mi place de tine! iată‐mă, să‐mi facă ce este bine în ochii lui.
27Și împăratul a zis lui Țadoc preotul: Nu ești tu învățătorul? Întoarce‐te în pace în cetate și Ahimaat, fiul tău, și Ionatan, fiul lui Abiatar, cei doi fii ai voștri, cu voi.
28Vedeți, eu voi zăbovi în vadurile pustiei până va veni un cuvânt de la voi ca să‐mi aducă știri.
29Și Țadoc și Abiatar au dus chivotul lui Dumnezeu înapoi la Ierusalim și au rămas acolo.
30Și David s‐a suit pe suișul Măslinilor, suind și plângând; și avea capul acoperit și mergea desculț și tot poporul care era cu el suia fiecare cu capul acoperit suind și plângând.
31Și unul a spus lui David zicând: Ahitofel este între urzitori cu Absalom. Și David a zis: Zădărnicește sfatul lui Ahitofel, Doamne, te rog.
32Și a fost așa: când a venit David în vârf unde s‐a închinat lui Dumnezeu, iată i‐a ieșit înainte Hușai, Architul, cu cămașa sfâșiată și cu pământ pe capul său.
33Și David i‐a zis: Dacă vei trece cu mine, îmi vei fi o povară.
34Dar dacă te vei întoarce în cetate și vei zice lui Absalom: Voi fi robul tău, împărate; cum am fost robul tatălui tău în trecut, așa voi fi robul tău acum! atunci îmi vei zădărnici sfatul lui Ahitofel.
35Și oare nu sunt cu tine acolo Țadoc și Abiatar preoții? Și va fi așa: orice vei auzi din casa împăratului să spui lui Țadoc și lui Abiatar preoților.
36Iată, acolo sunt cu ei cei doi fii ai lor Ahimaaț, fiul lui Țadoc și Ionatan, fiul lui Abiatar. Și să‐mi trimeți prin ei orice cuvânt pe care‐l veți auzi.
37Și Hușai, prietenul lui David, a venit în cetate și Absalom a intrat în Ierusalim.