1Credincios este cuvântul: dacă dorește cineva episcopie, bun lucru poftește.
2Trebuie deci ca episcopul să fie fără niciun fel de vină, bărbat al unei singure neveste, cumpătat, cuminte, vrednic de cinste, primitor de oaspeți, îndemânatic să învețe pe alții,
3nu dedat vinului, nu deprins să bată, ci blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de argint,
4chivernisindu‐și bine casa, ținându‐și copiii în supunere, cu toată bunăcuviința.
5(Dar dacă nu știe cineva să‐și cârmuiască însăși casa sa, cum va purta el grijă de biserica lui Dumnezeu?)
6Nu de curând venit, ca să nu se umfle de mândrie și să cadă în judecata diavolului.
7Dar trebuie să aibă și o bună mărturie de la cei de afară, ca să nu cadă în mustrare și în cursa diavolului.
8Asemenea diaconii trebuie să fie vrednici de cinste, nu cu cuvântul în două feluri, nu dedați la vin mult, nu lacomi de câștig urât,
9având taina credinței într‐un cuget curat.
10Dar și aceștia să fie mai întâi cercați, apoi să slujească ei ca diaconi, dacă sunt fără vină.
11Femeile de asemenea: să fie vrednice de cinste, nu clevetitoare, cumpătate, credincioase în toate.
12Diaconii să fie bărbați ai unei singure neveste, cârmuindu‐și bine copiii și casele lor.
13Căci cei ce au slujit bine ca diaconi își dobândesc o treaptă bună și multă îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.
14Îți scriu acestea, deși nădăjduiesc să vin la tine mai curând.
15Iar dacă zăbovesc mult, să știi cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și sprijinul tare al adevărului.
16Și cu adevărat mare este taina cucerniciei: Cel ce s‐a arătat în carne, a fost îndreptățit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.