1Și a fost așa: când a sfârșit el de vorbit lui Saul, sufletul lui Ionatan s‐a legat de sufletul lui David și Ionatan l‐a iubit ca pe sufletul său.
2Și Saul l‐a luat în ziua aceea și nu l‐a lăsat să se întoarcă la casa tatălui său.
3Și Ionatan și David au făcut legământ, căci îl iubea ca pe sufletul său.
4Și Ionatan și‐a dezbrăcat mantia, care era pe el, și a dat‐o lui David și veșmintele sale până și sabia sa și arcul său și cingătoarea sa.
5Și David ieșea: ori încotro îl trimitea Saul izbândea. Și Saul l‐a pus peste bărbații de război. Și era bun în ochii întregului popor și chiar și în ochii robilor lui Saul.
6Și a fost așa: când veneau ei, când se întorcea David de la măcelărirea filisteanului, femeile au ieșit din toate cetățile lui Israel, cântând și jucând ca să întâmpine pe împăratul Saul, cu timpane, cu bucurie și cu instrumente de muzică.
7Și femeile răspundeau una alteia cântând și zicând: Saul a ucis miile sale, iar David zecile sale de mii.
8Și Saul s‐a mâniat foarte tare și acest cuvânt a fost rău în ochii săi și a zis: Lui David i‐au dat zece mii și mie mi‐au dat mii; și nu mai este pentru el decât domnia.
9Și din ziua aceea încolo Saul a pus ochiul pe David.
10Și a fost așa: a doua zi un duh rău de la Dumnezeu a venit peste Saul, și el a prorocit în mijlocul casei sale; și David cânta cu mâna sa, cum făcea zi de zi. Și Saul avea sulița sa în mână.
11Și Saul a aruncat sulița și a zis: Voi pironi pe David în perete. Și David s‐a abătut dinaintea lui de două ori.
12Și Saul se temea de David pentru că Domnul era cu el, iar de la Saul se depărtase.
13Și Saul l‐a îndepărtat de la sine și l‐a făcut mai mare al său peste o mie și ieșea și intra înaintea poporului.
14Și David izbândea în toate căile sale și Domnul era cu el.
15Și Saul a văzut că izbândea mult și‐i era frică de el.
16Și tot Israelul și Iuda iubeau pe David, căci ieșea și intra înaintea lor.
17Și Saul a zis lui David: Iată Merab, fiica mea cea mai mare, ți‐o voi da de nevastă, numai fii viteaz pentru mine și luptă luptele Domnului. Căci Saul zicea: Să nu fie mâna mea asupra lui, ci mâna filistenilor să fie asupra lui.
18Și David a zis lui Saul: Cine sunt eu? Și ce este viața mea și familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginere împăratului?
19Și a fost așa: la vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, a fost dată de nevastă lui Adriel, Meholatitul.
20Și Mical, fata lui Saul, iubea pe David. Și au spus lui Saul și lucrul a fost drept în ochii lui.
21Și Saul a zis: Îi voi da‐o și îi va fi o cursă și mâna filistenilor va fi asupra lui. Și Saul a zis lui David: Astăzi să‐mi fii ginere prin una sau alta.
22Și Saul a poruncit robilor săi: Vorbiți lui David în ascuns, zicând: Iată împăratul te place și toți robii săi te iubesc și acum fii ginerele împăratului.
23Și robii lui Saul au vorbit cuvintele acestea la urechile lui David. Și David a zis: Oare este ușor în ochii voștri a fi ginerele împăratului? Și eu sunt om sărac și fără nume!
24Și robii lui Saul i‐au spus, zicând: David a vorbit aceste cuvinte.
25Și Saul a zis: Așa să ziceți lui David: Împăratul nu dorește zestre, ci o sută de tăieri împrejur de ale filistenilor, ca împăratul să fie răzbunat pe vrăjmașii săi. Și Saul avea de gând să facă pe David să cadă de mâna filistenilor.
26Și robii săi au spus aceste cuvinte lui David și lucrul a fost drept în ochii lui David, ca să fie ginerele împăratului. Și nu se împliniseră zilele.
27Și David s‐a sculat și s‐a dus, el și oamenii săi, și a bătut din filisteni două sute de inși. Și David a adus tăierile lor împrejur și le‐a dat împăratului în număr deplin, ca să fie ginerele împăratului. Și Saul i‐a dat de nevastă pe Mical, fiică‐sa.
28Și Saul a văzut și a cunoscut că Domnul era cu David; și Mical, fiica lui Saul, îl iubea.
29Și Saul s‐a temut și mai mult de David și Saul a fost vrăjmaș lui David în toate zilele sale.
30Și mai marii filistenilor au ieșit și a fost așa: ori de câte ori ieșeau ei, David izbândea mai mult decât toți robii lui Saul. Și numele său a fost foarte prețuit.