1Acum se aude peste tot că între voi este curvie, și o astfel de curvie cum nu este nici între Neamuri, încât să aibă cineva pe nevasta tatălui său.
2Și voi v‐ați fălit și nu v‐ați întristat mai degrabă, ca să fie ridicat din mijlocul vostru cel ce a făptuit lucrul acesta.
3Căci eu, nefiind de față cu trupul, dar fiind de față cu duhul, am și judecat ca și cum aș fi de față pe cel ce a lucrat astfel aceasta,
4în numele Domnului nostru Isus, fiind adunați împreună voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Isus,
5să dați pe unul ca acesta Satanei spre pieirea cărnii, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.
6Lăudarea voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată frământătura?
7Curățiți bine aluatul cel vechi, ca să fiți o frământătură nouă, după cum sunteți fără aluat. Căci și Paștile noastre Hristos a fost jertfit.
8De aceea să serbăm nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și viclenie, ci cu azimi de curățenie și adevăr.
9V‐am scris în epistola mea ca să nu vă însoțiți cu curvari,
10nu deloc cu curvarii lumii acesteia sau cu cei lacomi de bani și cu răpăreți sau cu închinători la idoli, fiindcă atunci trebuie să ieșiți din lume.
11Ci v‐am scris că dacă vreunul numindu‐se frate este curvar sau lacom de bani sau închinător la idoli, sau batjocoritor, sau bețiv sau răpăreț, să nu vă însoțiți cu unul ca acesta, nici să nu mâncați împreună.
12Căci ce am eu să judec pe cei de afară? Nu judecați voi oare pe cei dinăuntru?
13Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Ridicați pe cel rău dintre voi înșivă.